Despre bătălii si despre … biruinţă

Zile lungi si nopţi arzânde , şase la număr, dar duble la simţire… A fost prima bătălie zdravănă si cea mai înfricoşătoare pentru mine, căci armele erau noi si necunoscute…

Dar să-ncepem cu a fost odată, acum aproximativ 4 luni, când mi-am luat inima-n dinţi si am spus da tratamentului homeopat. Intrarea-n colectivitate si poveştile înspăimântătoare despre răceli si viruşi si alţi balauri m-au decis. Si până săptămâna trecută am răzbit cu bine, mereu cu muci si tuse, dar nimic mai mult. Biluţele magice ne-au fost prieteni de nădejde si Mati le-a primit firesc si amuzat în lumea lui.

Dar săptămâna trecută si-a făcut apariţia si Cotoroanţa, febra mare, peste 39 ne-a răpus si am purces la luptă. Ziua totul era normal, poftă de joacă, veselie. Seara febra începea să crească si atunci îi vorbeam despre cât de puternic e si cum luptă corpişorul lui si înşiram poveşti cu balauri si voinici învingători. Si Teiuţ îmi arăta cu mândrie muşchii lui, aşa cum l-a învăţat eroul lui, tata,  si îmi descria cum îl spulberă el pe monstru. Apoi, pe la miezul nopţii bătălia era crâncenă, 39, 39 cu 2, cu 3. Atunci chemam în ajutor un supozitor cu paracetamol si niste comprese pe picioruşe si apoi atmosfera se domolea. Si tot asa 5 nopţi si 5 zile. In rest muci si tuse. A şasea zi am mers la doctor din nou, eu cu frica ascunsă peste tot si Mati cu chef de şotii. Domnul doctor mi-a simţit panica si m-a privit relaxat si zâmbitor, l-a consultat atent pe Mati, mi-a zis că e ok si că luptă ca un viteaz din basme. Mi-a venit si mie cheful de ghiduşii si-am plecat voioşi spre casa 🙂 !

Si apoi a urmat a şasea noapte, senină, adâncă, fără febră, fără zbucium. Sabia se odihneşte-n teaca , Viteazul a răpus balaurul.

A fost o experienţă tumultoasă care m-a învăţat din nou lecţia despre curaj, despre dragoste si iar despre curaj .

Si n-am să-nchei urându-vă sănătate, ci spunându-vă din suflet Să nu vă pierdeţi curajul, frica, nu boala e cel mai aprig duşman!