Tortul Arici Pogonici

Tortuleţul asta a luminat toată săptămâna,  umbrită de viroze pe toate fronturile, întâi Teiuţ fără glas, fără vlagă, chinuit de aprige crize de furie , apoi mama, bolnavă cum n-a mai fost de nu mai ţine minte 😦 …

Ei!  si  toate trec si …  timpul trece -n urma noastră, dar fără să ne-ntunece, căci seninătatea si inocenţa copiilor  străluceşte peste poate.

Doi anişori si cu ei un băieţel care vorbeşte aproape perfect (cu r-ul stâlcit doar în anumite cuvinte 🙂 ) , care taie cu îndemânare, cu o forfecuţă pe măsura lui tot soiul de chestii mărunte, care, când nu te-aştepţi vine să te sărute într-un locuşor nebănuit, care rindeluieşte si mânuieşte temeinic mândrele dălţi ale tatălui său si care adoră să i se cânte La mulţi ani iar si iar…

Să creşti mare puiul meu si să fii sănătos!

Iată de ce avem nevoie pentru Măria Sa  Ariciul :

  • 500 grame biscuiti populari
  • 3 linguri mari cu miere
  • 2 linguri pudră de roşcove
  • 100 de grame zahar (data vitoare aş pune doar trei linguri, mi s-a părut un pic cam dulce, dar doar mie 🙂 )
  • 2 pliculete zahar vanilat
  • 1 lingurita scortisoara
  • 200 grame nuca/ migdale
  • 200 grame nuca de cocos
  • 50 grame unt
  • 1 esentă de migdale/ rom
  • 300 ml lapte
  •  o mână de stafide
  • un praf de sare
Pentru crema si pentru ornare:
  • o cutie de mascarpone (250 grame)
  • 50 grame zahar
  • o cescuta de lapte
  • 1 lingură de cacao( în reţeta originală erau două)
  • cereale de ciocolata (pentru tepi)

Mărunţim biscuiţii cu mâna si adăugam pe rând toate ingredientele. Untul eu l-am pus la temperatura camerei. Am folosit migdale si esenţă de migdale în loc de nucă si esenţă de rom. Amestecăm bine, bine  (cu mâna că e cel mai sigur 🙂 ) si dacă compoziţia vi se pare prea vârtoasă mai adăugaţi puţin lapte. Apoi o pitiţi binişor în frigider de pofticioşi, aşa pentru aprox o oră.

Intre timp pregătim crema, adică mixam pentru 3 minute mascarponele cu zahărul, laptele si cacaoa.

Apoi pe un platou mare modelăm cu mănuţele corpul ariciului, sau cum ne imaginăm noi că ar trebui să arate un arici 🙂 .  Oricum contează prea puţin, căci bucuria celor mici la vederea mogâldeţei e atât de răsunătoare încât veţi crede că sunteţi un mic Michelangelo 🙂 .

Deasupra întindem crema si ne pregătim de partea cea mai plăcută, din punctul meu de vedere aranjatul ţepilor.

…care de fapt au avut cel mai mare succes la Teiuţ! I-a smuls si i-a ronţăit, exclamând întruna Ce bună eeeeee!

După ce l-am ornat îl mai răcorim o oră, două la frigider si gata!

Vă îndemn din toată inima să faceţi acest tortuleţ pentru prichindeii vostri îi veţi ferici si impresiona nespus. Iar gustul e si el la aceiaşi înălţime atât pentru cei mici cât si pentru cei mari 🙂 !

Să ne trăiţi cu toţii!

Inspiraţie:  Sabina

Tort Omul de Zăpadă

Azi Teiuţ, cum îmi place mie să-l alint, împlineste un an si 6 luni! Si dacă tot suntem în luna decembrie şi zăpada nu vrea să ne viziteze încă, ne-am gândit să sărbătorim cu acest tortuleţ năzdrăvan si haios întocmai ca el :).

Se prepară foarte simplu,  iar un desert mai sănătos si mai apetisant pentru un copilaş de această vârstă nu cred că există.

Avem nevoie de:

  • 1 cană de orez decorticat pentru a fi cât mai alb
  • 2 mere măricele, soiul ionatan
  • 150 de gr cocos ras
  • 2 linguri bune miere de albine de salcâm
  • diverse seminte, stafide pentru ornat

Dacă dublati cantităţile veţi obţine un Om mai mare si mai dolofan pe care îl pot hăpăi mai multi copilaşi. Oricum si aşa Matei a putut mânca doar căpşorul si jumătate din burtică :), restul a fost savurat cu bucurie de mama.

Orezul îl fierbem într-un litru de apă la foc mic. Durează cam 25 de minute. Apoi îl scurgem bine,bine si îl lăsăm să se răcească. Între timp curăţăm merele si le radem pe răzătoarea mică. Intr-un castron punem orezul rece, merele rase, mierea si cocosul. Omogenizăm bine. Merele din păcate s-au oxidat deşi le-am stropit cu lămâie, aşa ca zăpada noastră nu a ieşit de un alb imaculat :(.  Cocos mai putem adăuga dacă compoziţia nu ni se pare suficient de vârtoasă. Apoi modelăm trei „bulgări de zăpadă” de mărimi diferite. Îi asezăm unul peste altul pe un platou. Si ne ocupăm de partea cea mai distractivă şi creativă în acelaşi timp:  asezăm nasul,  un vârf de migdală, gura,  o bucată de coajă de măr, ochii,  două jumătăţi de seminţe de dovleac, pălăria tot o coajă de măr şi nasturii, alte migdale. Desigur aici  vă puteţi juca şi puteţi lăsa fantezia să zburde în voie…… Pe platou am presărat nişte fulgi de cocos pentru a sugera zăpada.

Tortul poznaş se dă la frigider câteva ore apoi se serveste. Noi am sărit peste această etapa si l-am servit imediat, căci Matei era în delir :).

Puiul meu s-a distrat tare de arătarea numită de mine Om de Zăpadă si a păpat cu mare plăcere chiar si ochişorii verzi :).

Trebuie să-l încercaţi negreşit, prichindeii vor fi tare încântaţi!

Nu vă mai urez decât distracţie la gătit!!!!

Inspiraţie : cartea Copilul vegetarian de Elena Pridie