3 ani , 11 luni si Ileana Cosânzeana

Azi, 3 ani si 11 luni.

– Mama, stii că Feli vine numai în rochite la grădi?

– Da ?!

Se apropie de mine si îmi şopteşte la ureche:

– Mama, m-am îndrăgostit!

– De cine?

– De Feli !!!!

Nu mă pot abţine si râd bucuros asemeni unui prunc .

Râde si el asemenea…

3 ani si 11 luni si verbul a se îndrăgosti  pentru întâia oară.

3 ani si 11 luni si rochiţe.

3 ani si 11 luni si Feli.

O, Doamne a început 🙂 ! Trebuia să mă gândesc că după flori soseşte iubirea !!!!!!!!!!

Mămici de feţi-frumoşi , dragoni, balauri, vrăjitoare am îmblânzit până acum!

Spuneti-mi : ce mă fac cu Ileana Cosânzeana 🙂 ?

 

 

Ai grijă de tine !

La prânz, la masa doar eu cu Teiuţul, mă trezesc ridicând vocea : Vezi că verşi supaaaa!” Minunatul calm. Eu , nefiind prima oară pe ziua de azi:

– Mama am o zi proastă azi!

– Cum proastă?

Adică o zi rea, nu prea bună! Sunt mai nervoasă!

– Pe mine?

– Nu. Pe toate lucrurile.

– Pe dulap, pe cană ?

– Da , mamă. Vreau să ai grijă de tine, că de nervii mei mă ocup eu.

– Păi, tu de ce n-ai grijă de tine? De ce nu te-mbrăţisezi, nu te pupi ?

Aşa o săptămână vă doresc 🙂 !

Aveţi grijă de voi !

DSC_6336

Despre copilărie

Face oricine ce vrea

În grădina mea, şirete,

 Piersicile-s violete                   

Iar prunele, şi mai şi,

S-au făcut portocalii;

Căţăraţi cu mult dichis,

Strugurii cresc în cais;

Castraveţii cum să spun,

Au pornit să urce-n prun,

Pe-o tulpină de mărar,

Se roşeşte-un gogoşar;

Sub o frunză de măcriş,

Creşte-o floare pe furiş;

Sub o tufă de urzici,

Ziua doarme-un licurici;

Sub un fir de caprifoi,

Stă şi toarce un pisoi;

La umbră de pătrunjel,

Doarme dus şi un căţel;

Profitând că nu-s un zbir,

A crescut şi-un fir de pir;

Şi văzând că-i slobodă;

Creşte-n voie-o lobodă,

Ba, ceea ce-i prea de tot

Se întinde şi-un troscot;

Iar un dovlecel grăbit

Sare gardul ilicit.

Ce să fac? Tot ce se poate

Că-i prea multă libertate.

Mi-a spus mie o furnică

Multă libertate strică.

Iar o viespe rea de gură

Mi-a spus că-i harababură.

Dar nu vreau să schimb nimic,

De aceea şi eu zic:

Uite că-n grădina mea

Face oricine ce vrea.

(Ana Blandiana din vol. Intâmplări din grădina mea)

Zilele acestea ploioase si închise m-au întristat , căci observ in jur cum copilăria e prigonita ! Prichindeii dornici de a cunoaste au voie cu telefoane si tablete, dar nu au voie prin bălti, prin copaci sau cu bătul scormonind in pământ. Au voie sa mănânce toate bazaconiile ( caramele, foietaje, chipsuri), dar nu au voie sa atingă un melc sau o râmă….