Arunc, deci învăţ!

Nu m-a deranjat prea mult aruncatul jucăriilor din pătuţ sau de oriunde altundeva. Desi minunatul meu parchet de lemn din camere Teiuţului e tot numai semne… Se arunca cu sete uneori, nu doar aşa în joacă 🙂 !

Am simţit că Mati are ceva de învăţat din asta, iar apoi când am citit că copiii inteligenţi sunt cu precădere fascinaţi de această îndeletnicire am fost si mai convinsă! 🙂

Etapa a trecut si acum aruncatul  e fie de supărare, fie de neagră supărare!

Am fost însă întrebată: Cum să-mi dezvăt băieţelul (1 an si un pic) de aruncat, îi repet de atâtea ori, îi repetă si alţii si degeaba !

Am dat răspunsul care pentru mine era evident, dar am simţit că nu sunt deloc convingătoare… Si m-am întristat si apoi m-am gândit că  ar fi trebuit să caut un răspuns la care să rezoneze mama respectivă, răspunsul ei,  si iar m-am întristat. Si apoi mi-a aruncat Teiuţ un zâmbet cât o casă si m-am veselit rugându-l,  mai vreau, mai aruncă!!!!

Final: un strop de Goleman (Inteligenţa emoţională)

Când părinţii sunt în dezacord cu copilul, el este foarte trist. In cadrul unei experienţe Stern le-a pus pe mame să reacţioneze exagerat sau insuficient în raport cu sugarii, în loc să răspundă aşteptărilor, racordându-se sentimentelor lor; sugarii au reacţionat imediat prin disperare si supărare.

Absenţa prelungită a racordării dintre părinte si copil duce la un chin emoţional îngrozitor pentru acesta din urmă. Când un părinte nu reuşeşte să-şi manifeste empatia printr-o anumită gamă emoţională faţă de copil – bucurie, lacrimi, nevoia de îmbrăţişări – copilul începe să evite să mai exprime si eventual chiar să mai simtă acele emoţii.