Pastă de peşte

Iubesc toamna! Iubesc pasiunea şi melancolia ei, culorile şi foşnetul ei, iubesc amintirile mele de toamnă… Copilărie, adolescenţă, părinţi prea iubiţi, prieteni atât de dragi, clipe atât de intense. Ce-i cu atâta poezie pentru o banală pastă de peşte o să vă întrebaţi?? Păi, dacă v-aş spune că era una din bucuriile gustative ale copilăriei mele si, atunci când îmi ung cu lentoare o felie de pâine aromată sunt acolo , acasă ,printre ai mei…

Zilele acestea am avut tot soiul de astfel de experienţe proustiene şi am de gând să vă împărtăşesc cu drag câteva dintre ele 🙂

Mama pregătea mult dorita pastă simplu,doar cu peşte, ceapă, unt, lămâie şi condimente. Eu am mai adăugat câte ceva în plus, inspirată de alte reţete la fel de minunate.

Ne trebuie:

  • o conservă ton în suc propriu(e mai gustus cel bucăţi)
  • 2 fire subţiri de ceapă verde(sau o jumătate de ceapă roşie)
  • 100 gr de unt
  • zeama de la o jumătate de lămâie sau mai puţin, depinde de gusturi
  • două linguri de caşcaval ras sau pur şi simplu bucăţele cum l-am lăsat eu
  • sare, piper

Se pun toate ingredientele într-un castron şi se omogenizează cu ajutorul blenderului stik.Se  serveşte pe pâine prăjită sau proaspătă, cu câteva masline verzi sau cu o roşie .

E delicioasă, se prepară repede şi poate fi servită la micul dejun sau la cină sau ca aperitiv la petreceri!

Poftă si o toamnă minunată alături de cei dragi!

P.S.  O dată cu aceasta reţetă am inaugurat şi aparatul primit cadou de la dragul meu soţ, aşa că dacă calitatea  fotografiilor nu  va fi cea cu care v-am obişnuit e, deoarece de acum eu, singurică, fără ajutor profesionist 🙂  îmi voi face pozele  😦

Tartă aperitiv cu ardei şi …cârnaţi

   Reteţă pentru cei  MARI 🙂

În week-end-ul trecut am avut poftă să experimentez tot felul de minunăţii. Iar această tartă parfumată cu cârnaţi a fost cireaşa de pe tort. Nu am făcut însă prea multe fotografii, căci nu mi-am propus să o postez. Dar când am scos-o din cuptor , am adulmecat-o şi mai apoi am gustat-o , mi-am zis că nu pot să o las să treacă neobservată.

Reţeta e a lui Edith, eu am adăugat în plus cârnăciorul şi asta la sugestia foarte inspirată a lui Cătă (oricum el ar pune cârnaţi şi în prăjitură 🙂 ).

Avem nevoie de:

  • o cutie de iaurt (200 de gr.)
  • două cutii de făină (adica aceiaşi măsură ca la iaurt)
  • opt linguri ulei de măsline
  • două ouă
  • un plic praf de copt
  • parmezan ras 50 de gr (eu am pus caşcaval)
  • doi ardei graşi mari
  • doi căţei de usturoi
  • doua linguri ulei de măsline
  • 1/2 liguriţă sare

…şi, bineinţeles… una bucată cârnat foarte uscat tăiat în feliuţe subţiri- subţiri, transparente aproape! De acest delicat aspect s-a ocupat Cătă :)!

De asemenea eu am pus şi puţin oregano uscat.

Si acum la treabă!

Tăiem ardeii în fâşii , punem două linguri de ulei şi îi călim 1-2 minute. Adăugam şi usturoiul tăiat mărunt, puţina apă şi îi lăsăm la foc mic până se înmoaie.

Până se răcesc ardeii, facem aluatul. Amestecam bine iaurtul cu ouăle şi uleiul, făina cu praful de copt , parmezanul,  sarea si verdeaţa. Adăugam  ardeii  şi în cele din urmă feliuţele de cârnat. Oprim câteva felii de ardei şi de cârnat pentru ornat.

Coacem la cuptorul încins aproximativ 30 de minute (depinde de cuptor, la unii poate dura şi 40 de minute, la mine au fost vreo 25). Oricum veţi observa că se rumeneşte foarte frumos…

Daca doriţi să  faceti o variantă pentru prichindei, puteţi pune ardeii necăliţi, caşcaval sau caş în loc de parmezan şi e numai bună! De asemenea în loc de cârnat puteţi pune suncă tăiată fâşii. Dar vă recomand din toata inima să o încercati cu cârnaţi. E nemaipomenit de pufoasă şi aromată!

Poftă bună!

Multumesc, Edith !