Plăcintă cu lobodă

Dragii mei, vă era un dor nebun  de o minunăţie de aluat sărat?  Iacătă-l tocmai dibuit, altul decât cele aflate deja si,  înnebunitor de gustos!!!

Si cu ce oare să-l ostoiască mămuca, dacă nu cu nişte lobodă fragedă si parfumată, încă o frunză verde, curată de la domnul Has!!

Avem nevoie:

pentru aluat:

  • 500 gr făină
  • 250 ml lapte călduţ
  • 1 cub de drojdie (eu am folosit un pliculeţ de drojdie uscată)
  • 50 gr unt
  • sare

pentru umplutură:

  • lobodă după gust (eu am pus aprox jumătate de kg)
  • o ceapă
  • telemea de oaie cam 100 de gr
  • 2 linguri de smântână
  • 1 lingură unt
  • sare, piper

pentru uns:

  • 1 gălbenuş
  • 2 linguri lapte

Punem făina, drojdia,  untul, laptele si puţină sare într-un vas si frământăm cu mixerul ( sau cu mâna în cazul meu ) cam 5 minute. Nu vă speriaţi,  eu am frământat doar vreo 3 si tot a ieşit fantastic! Acoperim si lăsăm până îşi dublează volumul. E un aluat incredibil de gustos pe care îl puteţi pregăti cu orice  legume doriţi. (Eu l-am umplut si cu o combinaţie de dovlecel, morcov, gulie (toate date pe răzătoarea mare ) si spanac. Plus 2 oua întregi în loc de telemeaua de oaie. A fost foarte hrănitoare si gustoasă chiar si rece  ca pacheţel în excursie.)

Intre timp pregătim loboda. O spălăm bine , o opărim vreo 5-7 minute, o tocăm mititel si o mai înmuiem niţel împreună cu ceapa mărunţită,   în untişor sau ulei de măsline, ce preferaţi. Atenţie!  adăugăm si un strop de apă, să nu se prăjească ceapa.  Când s-au îmblânzit binişor adăugam sare, piper,  telemeaua sfărâmata,  smântâna si oprim focul.  O lăsăm să se răcorească !

Împărţim aluatul în două,  întindem o foaie, o aşezăm în tavă (o tavă de tartă în cazul meu) răsturnăm loboda si acoperim cu cea de-a doua plăpumioară.

Mi-a mai rămas un boţ de aluat si am decupat un Teiuţ zburdând pe un câmp cu flori 🙂 ! Am fost încântaţi de peisaj!

Apoi am pensulit suprafaţa cu amestecul de gălbenuş si lapte.

Am copt plăcinta în cuptorul preîncălzit la foc mediu pâna s-a aurit pajiştea (vreo 30 de minute).

Si o bucată zdravănă pentru voi!

Poftăăăă!

P.S.
Lobodă am si congelat , aşa crudă, doar spălată, uscata si aşezată în punguţe.

Chifteluţe de pâine

Nu am jinduit niciodată la chiftele ( adică la chifteaua clasică din carne tocată),  nu le-am regăsit prea des în meniul copilăriei mele, mama pregătea mai degrabă minunăţii de sarmale,  ciorbă acrişoară de perişoare, câte o musaca straşnic condimentată…  Chifteluţele de legume, însă  îmi fac mereu cu ochiul, mai ales că am descoperit că le pot coace si în cuptor si sunt la fel de apetisante (secretul e să le stropim cu puţin ulei de măsline) !

Dar azi,  vreau să vă ademenesc cu nişte pârjoale mai aparte, din pâinică, simple, rapide, cu aromă intensă de usturoi si verdeaţă si  care se potrivesc perfect doar alături de o salată, fie ea verde sau roşie 🙂 !

Ingrediente:

  • 350 gr pâine uscata albă si integrală (eu am folosit pâine mai veche de trei zile, nu uscată)
  • 100 gr emmental/caşcaval/parmezan
  • 1 ceapă verde medie
  • 2 ouă mijlocii
  • lapte
  • sare
  • piper
  • mărar/cimbru/pătrunjel (am folosit cimbru proaspăt)
  • usturoi verde
  • făina
  • ulei pt prajit

Inmuiem pâinica în lapte, aşa cam o ceşcuţă. Radem caşcavalul , tocăm ceapa, usturoiul si verdeaţa (cimbrul în cazul meu )mărunt, mărunt la blender.  Adăugăm sarea, piperul, ouăle si pâinea scursă bine (o stoarcem pur si simplu cu mâna). Omogenizăm bine, bine si lăsăm compoziţia cam jumătate de oră la frigider să se cuprindă strâns toate aromele, după care formăm chifteluţe mici, le dăm prin făină si… Stop! 🙂  Adică,  ne gândim cum să împăcăm si uriasul si piticotul,  si atunci o parte din chiftele le prăjim în ulei iar cealalta o coacem în cuptor pe hârtie de copt, stropita cu puţin ulei de măsline. Aceasta a fost operaţiunea când le-am gătit prima dată, căci în următoarele rânduri le-am copt pe toate în cuptor, într-atât au fost de delicioase.

Iată-le pe cele prăjite în ulei, uscându-se pe serveţele:

Si  pe cele bronzate în cuptor ( pe care le coacem aprox 30 de minute si la jumătatea timpului le întoarcem si pe cealaltă parte) :

Le-am hăpăit alături de o salată verde cu ridichi si ceapa. Au fost tare pe gustul nostru, căci le-am tot pregătit o bună bucată de timp.

Chiar si a doua zi au fost la fel de gustoase!

Să fiţi sănătoşi si râzăcioşi 🙂 !

Inspiraţie: Laura Adamache

Una din salatele mele de primăvară

Experimentez, mă amuz si ciugulesc 🙂 (reţineţi verbul) tot felul de chestii cât mai verzi 🙂 ! De fapt o să vă stresez cu frunze mult timp de- acu-nainte aşa ca … staţi pe-aproape… sau nu 🙂 !

Avem nevoie de:

  • o salată verde medie sau mare
  • 2 cepe verzi
  • un usturoi verde
  • 5-6 roşii cherry
  • 150 gr sunca de casă tăiată fâşii subţiri
  • 2-3 frunze busuioc proaspăt (îi dă o aromă fantastică)
  • 2-3 linguri ulei de măsline
  • 2 linguri sos de soia sau lămâie sau câte puţin din fiecare
  • crutoane (eu am făcut din doua felii de pâine integrală)
  • sare, piper

Ingrediente pentru 2 porţii

Prima dată preparăm dressingul punem într-un castron uleiul, sosul de soia, ceapa si usturoiul tăiate potrivit. Amestecăm bine! Adăugăm roşiile tăiate în două, salata ruptă în fâşii sau cum vă place. Intre timp „pişcăm” puţin sunca în tigaie fără să mai adăugăm ulei. O lăsăm să se răcească si o adăugăm si pe ea. Pregătim crutoanele si le azvârlim cu of peste celelalte ingrediente, căci miresmele încep să ne îmbete 🙂 ! A mai rămas să dregem busuiocul 🙂 , pe care îl tocăm mărunt si îl presărăm graţios …

Dacă îi daţi si puţin răgaz să se îmbrăţiseze aromele …

C’est tout! … dar e atât de mult!

Poftă la ciugulit 🙂 !

Salată de năut

Mmmmm! Năutul, ce bunătate mult prea puţin savurată! Si noi îl regăsim pe masă de puţin timp, l-am mai gustat prin restaurante cu specific, sau la conservă, dar de când Mati îl papă cu aşa bucurie, l-am descoperit cu adevărat!

Bogat în proteine, magneziu, calciu, fier si alte săruri minerale, năutul e mult mai gustos decât soia si poate fi preparat în multe feluri pastă, mâncărică, salată, chiftele.

Pentru Teiuţ îl pregătesc mai ales sub formă de mâncărică alături de ceapă, morcov, telină si un strop de usturoi.

Iată însă salata!

Avem nevoie de:

  • o cană de năut lăsat la înmuiat peste noapte
  • 2 cepe verzi
  • 1 usturoi verde
  • telemea de oaie
  • câteva roşii (cherry am folosit eu)
  • 1-2 linguri ulei de masline
  • sare
  • piper
  • 1 lingură sos de soia

Năutul înmuiat îl fierbem 45-50 de minute la foc mediu, grijă să nu se sfărâme. Ceapa si usturoiul le tocăm mărunt,mărunt (eu  am folosit vasul de la blender). Cât fierbe năutul facem dressingul:  punem  într-un castron sosul de soia, uleiul de măsline, apoi usturoiul, ceapa si restul ingredientelor. Când năutul este fiert îl strecurăm , îl lăsăm să se răcească si îl amestecăm cu dressingul.

Eu am făcut următoarea jonglerie: că să-i dau si lui Mati să pape i-am pus într-un castronel separat câte puţin din toate ingredientele în afară de sos de soia, pe care l-am înlocuit cu suc de lămâie. Nu l-am mai putut opri 🙂 , cerea întruna bobiţe, bobiţe.

Iar noi l-am ronţăit la cina alături de o felie de pâine cu seminţe !

De aici în colo aveţi două variante: ori vă veţi răsfăţa papilele cel puţin o dată pe săptămână cu aceste bobiţe 🙂 , ori va rămâne doar un aliment fad, lăsat uitării 😦 !

Eu pariez totuşi pe prima variantă 🙂 !

Poftă!

Să fie tot un fel de papanaşi ?!

   Da, gustarea de după somnul de prânz îmi bântuie zilele, căci acum e momentul pentru ceva mai dulcişor. La cină evit să-i ofer lui Teiuţ astfel de combinaţii si pentru a-i proteja dinţişorii, si pentru a a avea un somn liniştit.

Aşa că, ideea Sabinei mi s-a părut că se potriveşte de minune si, făcând mici modificări s-au născut aceste minguţe neastâmpărate si nespus de îndrăgite de pitici si de voinici . Mie mi-au adus pe undeva a papanaşi si de aici propunerea din titlu 🙂 . 

Avem nevoie de:

  • 250 gr brânză dulce
  • 150 gr lapte
  • 2 linguri zahăr brun( sau trei daca preferaţi mai dulce)
  • un plic zahăr vanilat( eu nu am pus)
  • 2 linguri de gris
  • 1 lingura stafide
  • nuca macinata, sau migdale,sau cocos
  • pudra de roşcove (opţional)

Prima dată pregătim un gris cu lapte zdravăn în care adăugăm zahărul. Il lăsăm să se răcească. Intr-un castron amestecăm brânza de vaci cu stafidele si apoi cu grisul răcit. Compoziţia obţinută trebuie să fie consistentă.

Iar apoi împreună cu piticii formăm mingiuţe jucăuşe pe care le dăm de-a dura prin nucă si praf de roşcove 🙂 .

O oră de răcoare la frigider si apoi numai bune de păpat.

Simplu, delicios si sănătos!

Poftă mare, spor la Soare 🙂  !!!!