Plăcintă cu lobodă

Dragii mei, vă era un dor nebun  de o minunăţie de aluat sărat?  Iacătă-l tocmai dibuit, altul decât cele aflate deja si,  înnebunitor de gustos!!!

Si cu ce oare să-l ostoiască mămuca, dacă nu cu nişte lobodă fragedă si parfumată, încă o frunză verde, curată de la domnul Has!!

Avem nevoie:

pentru aluat:

  • 500 gr făină
  • 250 ml lapte călduţ
  • 1 cub de drojdie (eu am folosit un pliculeţ de drojdie uscată)
  • 50 gr unt
  • sare

pentru umplutură:

  • lobodă după gust (eu am pus aprox jumătate de kg)
  • o ceapă
  • telemea de oaie cam 100 de gr
  • 2 linguri de smântână
  • 1 lingură unt
  • sare, piper

pentru uns:

  • 1 gălbenuş
  • 2 linguri lapte

Punem făina, drojdia,  untul, laptele si puţină sare într-un vas si frământăm cu mixerul ( sau cu mâna în cazul meu ) cam 5 minute. Nu vă speriaţi,  eu am frământat doar vreo 3 si tot a ieşit fantastic! Acoperim si lăsăm până îşi dublează volumul. E un aluat incredibil de gustos pe care îl puteţi pregăti cu orice  legume doriţi. (Eu l-am umplut si cu o combinaţie de dovlecel, morcov, gulie (toate date pe răzătoarea mare ) si spanac. Plus 2 oua întregi în loc de telemeaua de oaie. A fost foarte hrănitoare si gustoasă chiar si rece  ca pacheţel în excursie.)

Intre timp pregătim loboda. O spălăm bine , o opărim vreo 5-7 minute, o tocăm mititel si o mai înmuiem niţel împreună cu ceapa mărunţită,   în untişor sau ulei de măsline, ce preferaţi. Atenţie!  adăugăm si un strop de apă, să nu se prăjească ceapa.  Când s-au îmblânzit binişor adăugam sare, piper,  telemeaua sfărâmata,  smântâna si oprim focul.  O lăsăm să se răcorească !

Împărţim aluatul în două,  întindem o foaie, o aşezăm în tavă (o tavă de tartă în cazul meu) răsturnăm loboda si acoperim cu cea de-a doua plăpumioară.

Mi-a mai rămas un boţ de aluat si am decupat un Teiuţ zburdând pe un câmp cu flori 🙂 ! Am fost încântaţi de peisaj!

Apoi am pensulit suprafaţa cu amestecul de gălbenuş si lapte.

Am copt plăcinta în cuptorul preîncălzit la foc mediu pâna s-a aurit pajiştea (vreo 30 de minute).

Si o bucată zdravănă pentru voi!

Poftăăăă!

P.S.
Lobodă am si congelat , aşa crudă, doar spălată, uscata si aşezată în punguţe.

Plăcintă cu leurdă

Vă daţi seama că dacă scriu la asemenea ore, nu pot fi decât la Deva ? 🙂 Da, o altă săptămână cu bunicii nostri muuult iubiţi!!!

Cât despre aiastă plăcintă era evident că  o să urmeze, nu?  Adică, ori am gătit leurdă în perioada asta, ori n-am mai gătit deloc 🙂 ! Ne-am înverzit de-atâta leurdă si în curând o să aducem mai mult a extratereştii decât a simplii muritori  🙂 🙂  ! ….  Sunt iremediabil îndrăgostită de aceste frunzuliţe verzi si usturoiate 🙂 !! Iar plăcinţica asta e o nebunie !

Aluatul îl cunoaşteţi deja de la  celebra 🙂  plăcintă delicioasă ! Ceea ce e diferit, si bineînţeles cel mai important e umplutura cu leurdă!

Aşadar pentru umplutură avem nevoie de:

  • o jumătate kg leurdă sau mai multă, după preferinţe
  • trei cepe verzi sau mai multe, din nou depinde de gusturi
  • cremă de brânză sau brânză de oaie, sau amândouă (eu am pus două linguri zdravene de crema de brânză La Dorna si apoi am mai ras puţin parmezan)
  • sare, piper

Leurda o spălăm bine, o fierbem 3-4 minute, apoi o tocăm mărunt(vă sfătuiesc să folosiţi blenderul eu n-am mărunţit-o atât de bine)  😦 . Ceapa o tăiem bucăţele mai mari, o călim în puţin ulei de măsline si un pic de apă( ştiţi voi tehnica mea) adăugăm leurda si mai lăsăm pe foc mic 2 minute, punem şi brânzica si mai zăbovim un minut.

Peste aluatul pregătit ca la plăcinţica delicioasă turnăm compoziţia. Iar aluat, presărăm apoi  seminţe si fuga la cupul preîncălzit pentru 30 de minute.

Grăbiţi-vă s-o încercaţi cât mai găsiţi leurdă!!!  Si pregătiţi-vă s-o tot coaceţi , căci nu v-a fi doar aşa o pasiune scurtă si mistuitoare, ci o iubire statornica, de-o viaţă 🙂 ! Leurdarii stiu ce spun 🙂 !

Poftă dragilor si o duminică mare cât o vacanţă!

Răsfăţ cu brânză

Sâmbătă, la prânz am iesit în oraş si mi-am zis în sinea mea că o să mă răsfăţ şi n-o să gătesc nimic toată ziua. Da, de unde 🙂 ! Credeţi că mânuţele mele zvăpăiate au rezistat?   Până pe la ora 16 când am deschis pagina de aluaturi a Laurei si am zărit aceste triunghiuleţe pensulate cu bulion si susan… Si normal că m-am pus pe treabă imediat 🙂 ! Si într-adevăr m-am răsfăţat din plin cu aşa bunătăţi :)!

Avem nevoie de:

  • 500 gr făină
  • 25 gr drojdie proaspătă
  • 275 gr apă călduţă
  • 4 linguri ulei de măsline
  • 1 linguriţă zahăr
  • 1 linguriţă sare
  • brânză sau caşcaval pentru umplut (vă sfătuiesc să folosiţi o brânză tare pentru a se topi bine în interior, eu am avut o telemea de oi mai moale si gumată si nu s-a topit cum aş fi vrut)
  • suc de roşii (eu am avut bulion de casă)
  • susan

Puteţi face si doar din jumătate de cantitate.

Intr-un vas punem făina, facem o gropiţă în centru si adăugăm drojdia dizolvată în apa călduţă si amestecată cu zahărul si uleiul. Frământăm bine iar spre sfârşit adăugăm sarea. Presărăm puţină făină deasupra, acoperim vasul cu un prosop de bucătărie si îl punem într-un loc călduţ o oră( eu îl pun pe un scăunel lângă calorifer).

Apoi punem pe o planşetă sau pe masă făină din belşug si întindem o foaie groasă de aprox 0,5 cm grosime pe care o tăiem în pătrate de aprox 6 cm. Punem în centrul fiecărui pătrăţel brânza rasă sau caşcaval.

Impăturim pătratele în formă de triunghi, presând bine marginile să nu se desfacă. Pictăm cu bulion aromat si împrăştiem la fel de artistic susan 🙂 . Le aşezăm în tava tapetată cu hârtie de copt , dăm drumul la cuptor la 200 de gr si până se încinge bine le mai lăsăm să crească puţin (vreo 10 minute).

Le introducem pentru 15-20 de minute în cuptor. Si apoi le admirăăăm:

Si aranjate pe farfuriuţa mea preferată din ceramică de Maramureş 🙂 !

Bulionul le dă o aromă incredibilă ! Cătă i-a mâncat cu ardei iute si au fost nebunie!!!

Poftiţi si voi la o porţie!

Langoşi!!!

Mănânc langoşi cu o plăcere bolnavă :), mănânc langoşi cu o bucurie copilărească cu gura doldora, mănânc langoşi dimineaţa cu dulceaţă, la prânz cu brânză şi mărar, seara, noaptea în vis, oricând… Dar din păcate mănânc atât de rar, căci cei găsiţi pe la gherete nu îndrăznesc să-i gust :(. In ultima vreme , vecina mea, tanti Maria m-a răsfăţat mai des cu gogoşelele plate şi de aceea mi-am luat inima -n dinţi şi am rugat-o să mă-nveţe secretul minunăţiilor.

Aşadar ne trebuie:

  • 1 kg de făină
  • apa calduta
  • 40 gr drojdie proaspata
  • 1 ou opţional
  • brânză de oaie mai tare pentru umplutură
  • ulei pt prăjit
  • sare

Se prepară mai întâi maiaua cu puţină apă călduţă în care se dizolvă drojdia şi se presară apoi o lingură de făină. Se lasă 10 minute deoparte. După aceea se amestecă cu făina, sarea si oul, daca nu sunt de post şi se adaugă puţin câte puţin apă călduţă până se obţine un aluat care nu se mai lipeşte de mâini. Se lasă la dospit într-un vas acoperit cu un ştergar 30-40 de minute.

Se imparte aluatul în suluri lungi iar apoi în grămăjoare asemeni celor din imagine.Apoi se întind cu sucitorul una câte una şi se adaugă brânzica….

… si se împătură presând cu degetele uşor marginile pentru a nu se desface în timpul prăjirii.

Se prăjesc în ulei încins pe-o parte şi pe cealaltă. Când sunt gata îi scoateţi pe o tavă tapetată cu  serveţele pentru a mai absorbi uleiul.

Să vă mai vorbesc despre gust, miros sau fragezime ?! Cred că tortura fotografiilor e suficientă 🙂

Deja v-aţi apucat de treabă? ? Atunci, la langoşi înainte 🙂 🙂 :)!!!