Doi ani de blog… si-un desert nou :)

Înainte de a împlini Teiuţ un an am început să zăbovesc îndelung asupra blogului. L-am imaginat ca pe un fel de jurnal al lui , în care să-i rânduiesc aproape  toate aventurile aşa pentru când va fi mare 🙂 ! Apoi , din iubire si înţelegere pentru tot ce înseamnă lumea copiilor si-au aflat aici locul reţete sănătoase pentru prichindei, recomandări de cărţi din aceiaşi lume minunată, gânduri de mămică, tărâmuri de hoinăreală…

E un timp de care mă bucur din plin, alături de un tovaraş neobosit si alinător!

Aşa că Mulţi ani blogul meu drag!!!!!!! (aniversarea era de fapt în aceiaşi zi cu cea a lui Teiuţ 🙂 )

Sărbătorim cu un desert nou, cu origini dragi mie, fructat, răcoros, acrişor si cu o consistenţă tare interesantă, clafoutis.

IMG_2794- clafoutis

Mânuţa harnică si furăcioasă nu e o prăjitură pufoasă 🙂 !!!

Avem nevoie de :

  • 500 gr căpşuni
  • 300 ml lapte
  • 200 gr făina
  • 3 ouă
  • 2 linguri smântâna
  • 60 gr unt
  • 110 gr zahăr (brun)
  • 1 praf sare

Ouăle le gâdilăm un piculeţ cu praful de sare, adăugăm si zahărul si mai amestecăm niţel,  apoi adăugăm încet făina si omogenizăm. Laptele îl turnăm câte puţin să nu se facă cocoloaşe. Punem untul topit si răcit si smântâna si omogenizăm bine, bine. Vom obţine un aluat ca de clătite.

Preîncălzim cuptorul. Ungem o tava mare ( diam. 28 ) Punem căpşunile in tavă si peste ele unduim aluatul. La cuptor pentru 40 de minute. Dupa douăzeci de minute reducem focul (180 de gr).

Il lăsăm să se răcorească , îl pudrăm uşor cu zahăr mai negrişor 🙂  si ne bucurăm !!!!!!!

Mie,  personal acest tip de aluat îmi place enorm. Rece e la fel de bun,  parcă mai aromat si are o consistenţa faină de budincuţă !

Poftiţi si voi dragi copii, la clafoutis !!!

IMG_2802

Bon appetit 🙂 !

Inspiratie

Anunțuri

Prăjitură drăgăstoasă

IMG_2445

Miroase a primăvară sau mai bine spus,  mie îmi miroase a primavară… Soarele are altfel de căutătură iar păsărelele altfel de ciripit… De la fereastra noastra se zăresc  mănunchiuri de ghiocei plăpănzi si curajosi… Petrecem mai mult timp pe-afară, ne zbenguim mai entuziasmaţi si eu mă simt evident mai energică…

Vine, vine 🙂 !!!!! Doamne, ce bineeeeeeee!

Si, da,  o prăjiturică drăgăstoasă si inimoasă e la fel de binevenită !

Avem nevoie de :

260 gr musli (fulgi de ovaz, grau, secara si stafide)
110 gr faina
50 gr zahar brun
1/2 lingurita scortisoara
110 gr unt
2 oua
1 iaurt mare de capsuni (470 gr) sau varianta un iaurt mare mixat cu fructe ( dacă vă place mai dulce, mai adăugaţi puţin zahăr în iaurt )
2 linguri faina

Intr-un castron amestecam musli cu făina, zahărul si scorţişoara. Apoi adăugăm untul dat pe răzătoarea ce feliază (fulgi) si amestecm cu mâna pâna aluatul devine nisipos.  Aseazăm amestecul într-o tava de 20cm x 20cm tapetată cu  hârtie de copt si  nivelăm.

IMG_2440

 Batem ouale si apoi le amestecam cu iaurtul.  Incorporam si cele 2 linguri de făina.  Turnăm crema de iaurt peste blatul de cereale.

IMG_2442

Introducem tava în cuptorul încins la 180C pentru 35 minute.  După ce o  scoatem trecem cu cuţitul pe marginea ei  să se dezlipească de pe vas si apoi o  lăsăm la răcit.

IMG_2444

 O întâmpinăm cu puiuţi de inimioară roşii  si jucăuşi 🙂 !

IMG_2450

Acrişoară, aromată si crocantă, un desert pe gustul meu si al lui Teiuţ, dar deloc pe-al lui Cată,  care adora deserturile dulci si numai dulci 😦 !

Poftă dragii mei,  de primăvară !

Si doar pasul tău uşor
In omăt strălucitor,
Lasă urme viorii
De conduri împărăteşti
Peste albele stihii…

Primăvară, unde eşti? ( George Topârceanu, Rapsodii de primăvară)

Inspiraţie : aici

Desertul Ioanei :)

IMG_2334-m

După atâtea torturi si prăjituri, ce să născocesc de Sf. Ion, gingaş, sănătos, fructat, acrişor si în întregime pe gustul meu 🙂 ?

Si a ieşit acest altfel de crumble, mai aromat si mai dantelat.

Si acum poezia:

Două gutui medii, uşor amărui

Spălate, curăţate, tăiate mărunt

Udate cu sucul de la o jumătate de lămâie

Două linguri de zahar brun, un pătrăţel de unt

Se caramelizeaza si se păstrează la foc mic până se înmoaie duduia, gutuia

IMG_2330-m

Preparăm apoi aluatul la fel ca aici.

Adăugăm în plus 2 linguri de seminţe de susan pentru un gust mai intens.

IMG_2331-m

Am copt desertul în tava de brioşe, unsă cu unt, 20-30 de minute în funcţie de cuptor.

IMG_2333-m

Alături de o cupă de îngheţată de vanilie, o vorbă blândă si un zâmbet larg, chiar e desertul meu preferat 🙂 !

IMG_2337-m

Un La multi ani căldurosi pentru toţi sărbătoriţii si o îmbrăţisare pentru Ionuţul meu drag!

Desertul verii

Puteţi să râdeţi de mine cât vreţi, să vă prăpădiţi, să hohotiţi, să muriţi de râs nu alta, dar,  Da,  doar acum am descoperit si eu Crumble-ul!! Asta e se întâmplă si pe la case mai mari, important e că o dată aflat mi s-a cuibărit în bucătărie si mai scoate-l dacă poţi! De cel puţin două ori pe săptămână îşi face frumuşel loc în tava-inimioară si ne parfumează căsuţa, ne bucură, ne răsfaţă! Cu siguranţă suntem nişte gurmaaaaaaanzi , dar asta o ştiaţi demult :)!

Deliciosul desert englezesc se serveşte cald alături de o cupă de îngheţată într-un contrast seducător…..

Insă vă asigur că si fără îngheţată e sublim! E ciudat,  prima dată când l-am gustat mi-a amintit de găluştele cu prune ale mamei cu pesmet crocant! E ceva acolo în ele care mă răscoleşte si mă copilăreşte… Gust, miros, textură…

Si peste toate astea, dacă mai poate exista un şi, e atât de simplu de făcut si atât de sănătos!!!!!!!!! Ei, uite că am încropit si elogiul crumble-lui si ca să fie tabloul complet o să scriu si  o odă 🙂 !!!

Avem nevoie de:

  • fructe, orice fel, orice combinaţii (la mine au fost de această dată 5 piersici măricele, altă data combinate cu prune, afine, etc.) tăiate cubuleţe
  • 2 linguri zahăr brun (dacă vă place mai dulce, trei)
  • 1 lingură si jumătate făină
  • scorţişoară, vanilie sau ce arome vă plac

Aluatul e dezarmant de simplu:

  • 150 gr făină (eu de fiecare dată l-am preparat cu făină integrală)
  • 3 linguri zahăr brun sau 4 pentru iubitori de si mai dulce 🙂
  • 1 lingură fulgi de ovăz
  • 100gr unt rece

Fructele tăiate cubuleţe sau întregi în cazul fructelor de pădure le alintăm cu zahărul si scorţişoară si făina. Ungem o tava cu diametrul 24cm, chiar si puţin mai mică cu unt si le răsturnăm pur si simplu în ea. Apoi ne ocupăm de aluat. Amestecăm făina cu zahărul si fulgii de ovăz si adăugăm untul rece, abia scos din frigider, tăiat cubuleţe. Frământăm cu vârful degetelor să obţinem un aluat sfărămicios. Il presărăm peste fructe si apăsăm doar aşa puţin cu palma să se aşeze.

Introducem minunea în cuptorul preîncălzit până se rumeneşte, vreo 30 de minute.

Si apoi păpăm cu mic cu mare aşa cu linguroiul din tavă sau cu degeţele ca Teiuţ si ne lingem boticul de aşa bunătate!!!!

Poftă bună, dragii mei!!!

P.S.  Despre crumble

Tortul Arici Pogonici

Tortuleţul asta a luminat toată săptămâna,  umbrită de viroze pe toate fronturile, întâi Teiuţ fără glas, fără vlagă, chinuit de aprige crize de furie , apoi mama, bolnavă cum n-a mai fost de nu mai ţine minte 😦 …

Ei!  si  toate trec si …  timpul trece -n urma noastră, dar fără să ne-ntunece, căci seninătatea si inocenţa copiilor  străluceşte peste poate.

Doi anişori si cu ei un băieţel care vorbeşte aproape perfect (cu r-ul stâlcit doar în anumite cuvinte 🙂 ) , care taie cu îndemânare, cu o forfecuţă pe măsura lui tot soiul de chestii mărunte, care, când nu te-aştepţi vine să te sărute într-un locuşor nebănuit, care rindeluieşte si mânuieşte temeinic mândrele dălţi ale tatălui său si care adoră să i se cânte La mulţi ani iar si iar…

Să creşti mare puiul meu si să fii sănătos!

Iată de ce avem nevoie pentru Măria Sa  Ariciul :

  • 500 grame biscuiti populari
  • 3 linguri mari cu miere
  • 2 linguri pudră de roşcove
  • 100 de grame zahar (data vitoare aş pune doar trei linguri, mi s-a părut un pic cam dulce, dar doar mie 🙂 )
  • 2 pliculete zahar vanilat
  • 1 lingurita scortisoara
  • 200 grame nuca/ migdale
  • 200 grame nuca de cocos
  • 50 grame unt
  • 1 esentă de migdale/ rom
  • 300 ml lapte
  •  o mână de stafide
  • un praf de sare
Pentru crema si pentru ornare:
  • o cutie de mascarpone (250 grame)
  • 50 grame zahar
  • o cescuta de lapte
  • 1 lingură de cacao( în reţeta originală erau două)
  • cereale de ciocolata (pentru tepi)

Mărunţim biscuiţii cu mâna si adăugam pe rând toate ingredientele. Untul eu l-am pus la temperatura camerei. Am folosit migdale si esenţă de migdale în loc de nucă si esenţă de rom. Amestecăm bine, bine  (cu mâna că e cel mai sigur 🙂 ) si dacă compoziţia vi se pare prea vârtoasă mai adăugaţi puţin lapte. Apoi o pitiţi binişor în frigider de pofticioşi, aşa pentru aprox o oră.

Intre timp pregătim crema, adică mixam pentru 3 minute mascarponele cu zahărul, laptele si cacaoa.

Apoi pe un platou mare modelăm cu mănuţele corpul ariciului, sau cum ne imaginăm noi că ar trebui să arate un arici 🙂 .  Oricum contează prea puţin, căci bucuria celor mici la vederea mogâldeţei e atât de răsunătoare încât veţi crede că sunteţi un mic Michelangelo 🙂 .

Deasupra întindem crema si ne pregătim de partea cea mai plăcută, din punctul meu de vedere aranjatul ţepilor.

…care de fapt au avut cel mai mare succes la Teiuţ! I-a smuls si i-a ronţăit, exclamând întruna Ce bună eeeeee!

După ce l-am ornat îl mai răcorim o oră, două la frigider si gata!

Vă îndemn din toată inima să faceţi acest tortuleţ pentru prichindeii vostri îi veţi ferici si impresiona nespus. Iar gustul e si el la aceiaşi înălţime atât pentru cei mici cât si pentru cei mari 🙂 !

Să ne trăiţi cu toţii!

Inspiraţie:  Sabina