In miezul sufletului

Acum câteva zile am revăzut un om drag . Trecuseră luni si nu mi-am imaginat că o privire peste blândețea si profunzimea din privirea lui poate străbate atât de departe, ani si oameni si locuri… Abia ieri am aflat exact unde m-a purtat , desi incă de atunci am simtit emotia zile in suflet… Nu înțelegeam de ce mă răscolește si de ce o doresc atât de mult , nu înțelegeam de ce îi simt atât lipsa … Sunt nespus de recunoscătoare pentru toată tandrețea din ea, care mi-a arătat pentru prima data, atunci într-o zi de martie,  că nu e nevoie să rezolv, să salvez sau să îndrept .

Invăt, cu fiecare plâns, că după ce toate strategiile mele se fac praf, tăria iubirii constă în acceptarea reciprocă si nu în rezolvarea reciprocă a problemelor, în ascultarea si afirmarea reciprocă, nu în încercarea de a-I schimba sau îndrepta pe cei pe care îi iubim.

Multumesc !

 

Anunțuri

2 săptămâni si 2 zile

E fericit . E în mijlocul brazilor. Cu tălpile în Arieș si cu pălăria de moț în nori. Cu gura plină de frăguțe si cu miros de fân în nări. Cu bunicul lui , care nu mai respiră de bucuria de a fi în Locul Lui , cu nepotul lui care nu se dă plecat de acolo niciunde. Cu bunica lui , care numai cu privirea lor poate respira oriunde.

Stie tot ce se întâmpla acolo, cu cele mai mici detalii, fiecare cosaș, fiecare pește, fiecare cățel hoinar.

Si vorbeste cu mine la telefon, cand are timp:

– Ce mai e nou pe la tine, mama ?

Si după ce-I povestesc, îl întreb cu glas ușor tremurat, dar convins că trebuie să ajung acolo, în locul ăla din suflețelul lui :

– Cum e, Matei? Ti-e tare dor de mine, mai poți?

Imi răspunde râzând :

– Da, mama, sunt foarte bine, doar știu ca vii !

Să râd si eu, să plâng , să râd, să plâng ?

13528881_1108596005868244_6896155806220863390_n