Lăsați-vă susținuți de ceea ce este!

Timpul si răgazul cu noi înșine si cu cei apropiați așează si vindecă si cele mai dureroase experiențe. Acum mai bine de un an si jumătate, când am încercat lungi si intense clipe de teamă, furie si deznădejde , cineva, care m-a ajutat mult în acea perioadă, mi-a spus că nu-si face nici o grijă în ceea ce mă privește, că știe că voi ieși cu bine la lumină, pentru că știu să cer ajutorul, știu să mă deschid, să-mi spun durerea si nevoia . Si atunci am simțit asta, dar acum conștientizez cu adevărat că așa am supraviețuit. Si că, am avut mai mult decât norocul ( nu știu ce cuvânt aș putea găsi să cuprindă cel mai bine ) să am alături oameni dragi, prieteni, necunoscuți, vântul , care au ascultat cu toata ființa si care mi-au dăruit mai mult decât o să pot mulțumi vreodată .

Cred că pentru mine asta a fost cea mai puternică rugăciune, că mi-am rostit nevoia.

Si citind fragmentul acesta din Mark Nepo, am înțeles ce înseamnă cu adevărat să fii susținut !

Multumesc !

” O rigiditate pe care nu o putem vedea, rece si tare, incepe să se formeze între noi si lume, cu cât rămânem mai mult timp tăcuți în privința a ceea ce avem nevoie. Nu este nici măcar vorba să obținem ceea ce vrem, ci  să admitem, mai mult pentru noi înșine că avem nevoi.

Solicitarea ajutorului, indiferent daca îl obținem sau nu , sparge rigiditatea care se acumulează în lume. In mod paradoxal, chiar dacă cerem lucruri pe care nimeni nu ni le poate da, suntem alinați si binecuvântați pentru solicitare, pentru că admiterea condiției noastre umane permite sufletului să iasă la suprafață, la fel cum un delfin sare din apă să se bucure de soare.

Una dintre cele mai dureroase bariere pe care le putem resimți este sentimentul de izolare atât de stimulat de lumea modernă, sentiment care poate fi risipit doar prin voința de a fi susținut, prin curajul tăcut de a permite să ni se vadă vulnerabilitățiile. Pentru că, la fel cum apa umple găurile si lumina gonește întunericul, bunătatea cuprinde tot ce este delicat, dacă ceea ce este delicat poate fi văzut.

Deci admițând că avem nevoie, cerând ajutor, lăsând să se vadă delicatețea noastră – acestea sunt rugăciuni fără cuvinte cu care prietenii, necunoscuții, vântul si timpul se lasă învăluiți. Când ne permitem să fim susținuți este ca o întoarcere în pântec. ” ( Mark Nepo)

013

 

 

Un infinit de îmbrățișari si … încă una

12573715_1008561042537647_4849012013177317700_n

Incă am după-masa de sâmbătă în suflet si cred că acolo o să rămână multă vreme… Au fost o tonă de emoții si ceva 🙂 … Au fost clipe pe care le-am trăit pentru prima dată , intense si pure ca primul sărut, ca prima îmbrățișare…

Am cunoscut-o pe Ioana, am strâns-o tare în brațe si am vorbit pentru prima data în fața a aproape 200 de persoane despre educatia cu blândețe si empatie. Stiu ce-am vrut să transmit, nu știu ce am zis exact (eram copleșită de moment), dar cred ca toată fiinta mea a reușit să ducă mesajul, cu ochii, cu zâmbetul, cu sufletul.

Multumesc, Ioana pentru cartea asta minunată , care ne-a adus pe toți  împreună într-o îmbrățișare lungă, intensă si tămăduitoare !

O sa te țin în brațe cât vrei tu si înca o secundă!

PS. Revin când mă dezmeticesc cu mai multe detalii 🙂 !