Portocaliu – culoarea primului portret!

 

IMG_4094+e  Intr-una din după-amiezele săptămânii trecute , ajunsă la grădi să-mi iau flăcăul înflăcărat, copiii desenau la măsuţe. Am aşteptat în uşa până Matei şi- a terminat desenul si, când ne pregăteam să plecăm, o fetiţă a venit spre noi si i-a întins lui desenul ei :  Uite, Matei, te-am desenat pe tine!

El, modelul, n-a părut deloc impresionat, însă eu…  Desenele copiiilor o înfăţişeaza mai mereu pe mama  sau o floare sau un monstru si ea a vrut să-l deseneze pe Matei, rebelul grupei si cel aşteptat de colegi cu chiote  în fiecare dimineaţă…

Cât de minunată poate fi copilăria !!!!!

Imi place portocaliul: e jucăuş, e impetuos, e liberator !!!

 

Anunțuri

Aşa îmi place să meditez!

De vreo câteva săptămâni Matei e vădit preocupat să mă distreze, să-mi provoace râsul cel mai tulmutos. Inventează tot felul de combinaţii de cuvinte, poveşti, chestii fără sens, dar pline de comic, încât după- amiezele uneori Cătă ne gaseste într-o frenezie de râs zgomotos de vai ia iai !

Altădată suntem în supermarket si începe desfătarea, cu ochi suspiciosi la început îndreptaţi asupra-ne, dar încet-încet cu zâmbete tot mai largi primprejur. Facem cumpărături în ritm de râs, e absolut incredibil, trebuie să-ncercaţi!

Apoi seara înainte de culcare, poveşti hazlii, cuvinte pocite si inversate, asociaţii inedite, toate spre aceiaşi captură: râsul cel mai râs, cel mai molipsitor, cel mai eliberator.

Si încet am prins ideea si-am învăţat să preţuiesc aceste momente si să trăiesc la maxim tot ceea ce se creeaza între noi în acele clipe . Si chiar simt că râsul asta ce mi se răspândeste în toată fiinţa si în care mă afund, îngăduindu-l pe deplin, e cea mai intensă meditaţie.

Faină cale deschisă de maestrul meu bălai, calea râsetelor.

Mulţumeeeeesc 🙂 🙂 🙂 !

DSC_6523-e