Un ochi plânge, altul râde…

In prima seară am bocit ca o disperată, cu sentimentul de vină apăsându-mi pieptul… Cum am putut să-l las, când ştiam că nu vrea să rămână? Cum o să creadă puiul meu că l-am părăsit?   A doua oară în trei ani când Teiuţ petrece câteva zile singur, departe de noi … I-am spus clar ce se întâmplă:  Merg la Timişoara să zugrăvesc , să fac casuţa noastră lună si soare si apoi bunicu’ te aduce cu maşina lui albastră. M-a ascultat fără să scoată un cuvânt si apoi a început războiul, mă împingea, mă lovea, se încrunta si totul era o luptă … Nu a zis niciodată ia-mă cu tine, mama, vreau să vin cu tine prin cuvinte, dar  a rostit-o desluşit prin tot corpu-i… Apoi în prima noapte s-a trezit întrebând unde sunt si cerându-mi prezenţa. Mama i-a repetat spusele mele si s-a liniştit… In a doua noapte nu a mai pomenit de mine, iar in următoarea nici măcar nu s-a mai trezit… Ziua a intrebat doar când vine tata lui după el si când e miercuri… In restul timpului i-a făcut declaraţii de dragoste bunicii, a bătut parcurile cu bunicul si azi în ultima zi a cântat prin casa:  Nu mă mai duc la Timişoara, stau cu tine, bunica!

In a doua seară am ieşit si noi la un film, in următoarea am bântuit prin oraş cu dureri în şale de la atâta şmotru… Si am râs, am chicotit ca tâmpii  la orice flecuşteţ,  apoi am prins si timp de sfadă si de toate…

4 zile si 4 nopţi, cu soare si stropi, cu soare si stropi….

Mâine e miercuri. La meteo se anunţă ploaie. Să nu-i credeţi, va fi o zi strălucitoare !!!!!!!!!!!!!!!!!!

IMG_0603

Punct. Si de la capăt.

IMG_2929

Off! Si inca nu stiu câţi de off si o mai ţin aşa pân’ s-o deşerta desaga… A fost o săptămâna ce mi-a atârnat tare greu în spinare. De ce? Păi, chiar simt nevoia să punctez:

1.Matei a avut un apetit teribil de „gongoleală” ( cuvânt inventat de noi trei pentru un anumit fel de drăgăleală) , adica lupte, sărituri, fugăreală, bătăi cu perne etc, etc Eu, n-am prea avut si m-am străduit , da, chiar m-am straduit, doar ca după 30 de minute eram gata si Mati o putea lua de la capăt cu acelaşi foc. Cel mai mult am rezistat o oră, astă după ce mă odihnisem trei departe de tumultosul flăcău. Dar si aşa dupa încă trei ore în care m-a întins ca pe guma de mestecat, m-am rupt si a sosit si criza si ţipetele de ambele părţi si toată suita împărătească….

2. Paharul de dragoste si atenţie al lui Teiuţ a avut vreo fisură, căci nu se mai umplea nicicum. Avea toată atenţia mea o lungă perioadă de timp, apoi se lua o pauză si începea haosul: răsturnat, vărsat, împrăştiat.

3. Durere de spate, oboseala si stare de agitaţie la mămuca, singură pe toate fronturile, bine cu excepţia orelor preţioase de seara doar cu tata.

PUNCT.

Si de la capăt cu răbdare si  voioşie, răbdare si  energie si …. răbdare!

IMG_2884

Toate pernele pregătite si toate  paharele sus 🙂  !!!!!!!!!!!!

Cărţile care m-au facut un părinte mai bun

Pentru că am fost întrebată în ultimul timp de mai multe mămici despre lecturile care mi-au fost alături în acesti trei ani, uneori m-au tras de mânecă, alteori mi-au reamintit ceea ce uitasem, uneori m-au scuturat, alteori mi-au oferit alternative nemaipomenite…

Oricum calea e acolo in mine, am mers pe ea încă înainte de a se naste Mati, alături de minunaţii mei elevi. Calea autenticitaţii, a empatiei, a jocului si a iubirii. Rătăcesc uneori drumul, îmi pierd inspiraţia, obosesc si atunci cărţile dragi sunt prieteni de nădejde !

Ordinea în care le scriu e pur întâmplătoare 🙂

Haim Ginott, Intre părinte si copil

Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională

Thomas Gordon, Manualul părinţilor eficace

Jesper Juul, Acesta sunt eu! Tu cine esti?

Jaques Salome, Mami, tati, m-auziţi?

Virginia Satir, Arta de a făuri oameni

Adele Faber, Elaine Mazlish, Comunicarea eficienta cu copiii

Si in curs de lecturare Lawrence J. Cohen, Retete de jocuri (titlul original Playful Parenting )

Cu siguranţa fiecare din aceste cărţi m-a făcut un părinte mai bun !

Toată lumea acuză părinţii pentru problemele pe care oamenii tineri se pare că le-ar cauza societăţii. Este numai vina părinţilor, se lamentează experţii sănătăţii mentale, după ce examinează statisticile înfricoşătoare ale creşterii rapide a numărului de copii si tineri care dezvoltă serioase sau paralitice probleme emoţionale, care devin victime ale dependenţei de droguri sau care se sinucid (…)

Totuşi pe părinţi cine îi ajuta? Unde pot învăţa părinţii ce fac greşit si ce ar putea să facă în mod diferit?

Părinţii sunt acuzaţi, dar nu antrenaţi. Milioane de noi mame si taţi încep o meserie în fiecare an care se află în topul celor mai dificile pe care cineva le-ar putea avea: adoptarea unui nou născut, o mică persoană total neajutorată, asumând întreaga responsabilitate pentru sănătatea sa fizică si pshihologică..

Thomas Gordon, Manualul părinţilor eficace

Un sfârşit de săptămână răcoros, dragii mei !

De prin săptămână adunate

Dimineaţa pe la 7,30  apare în bucătărie împleticindu-se:

– Sunt atât de obosit!!!

– Of! Si eu sunt obosită de-mi vine să dorm cu capul pe masă!

– Eu sunt obosit de-mi cade capul… 🙂

După somnul de prânz, zbenguindu-se pe lângă mine:

– Nu-ţi spun ceva drăguţ!

–  Bine,  nu-mi spune! si mă zbengui imitându-l.

– Vrei să-ţi spun un secret?

Si îşi lipeşte urechea de a mea, căci aşa se spun secretele şoptind,  Eliza!

Primul nume de fetiţă la care se fâstâceşte si  despre care îmi povesteşte toată după-amiaza că e cel mai frumos nume din lume !

Azi la Clubul de vară:

– Mama, îl ştii pe Mangisan?

– Nu, cine e?

– Un monstru!

– Aha!

Si de aici începe creaţia…

Mama, dar il stii pe Dogisan?

Dar pe Socosan?

Si Suncosan?

Si Hugisan? si nu-i mai ţin minte….

Toţi bineînteles din pleiada de monştrii :)))!

IMG_2887-m

Un sfârşit de săptămână cu ochi luminoşi si zâmbet şugubăţ, dragii mei!!