Acasă » Pe unde hoinărim » … cu dragonii pe urmele noastre ( partea a II-a)

… cu dragonii pe urmele noastre ( partea a II-a)

V-am lăsat cam mult sa aşteptaţi continuarea aventurilor „dragoniceşti”, dar am avut zile, ba chiar săptămâni lungi si puţintel mai grele. Ne-am reînceput „serviciul” în doi si la modul cel mai sincer e megadificil să munceşti si să ai si pruncul cu tine. Mi-e cât se poate de clar că pentru Teiuţ sunt MAMA si atât, si cu toate astea mă trezesc câteodată având de la el pretenţii peste puterile lui😦 ! Dar asta e o altă poveste, pe care o s-o depănăm altădată.

Aşadar…..

…………după ce-am urmărit, pândit si fugărit dragonii prin tot Kotorul, după ce-am scotocit prin fiecare găurică din ziduri si nu ne-a scăpat nici o spărtură din porţile grele de lemn, răpuşi de oboseală, dar cu atâtea aventuri în tolbă ne-am întors la cămăruţa noastra din Sveti Stefan si după un somn lung si greu ne-am scos cu totul dragonii din minte. Cine? A, eu si Cată desigur, căci Mati probabil avusese cele mai fabuloase vise🙂 ! Da, în ziua următoare a început urmărirea inversă,  dragonii ne luaseră urma  si din Muntenegru până în apartamentul din Lipovei ne-au hăituit🙂 !

Au început ofensiva pe drumul de întoarcere de la plajă care se derula cam aşa:

Eu : Hai, să ne-ascundem după pomul asta gros!

Mati :  Da, repede. Acum unde e ?

Eu : Ne-a pierdut urma, acum putem face câţiva paşi liniştiţi.

Dupa nici un minut.

Mati :  Uite,  iar ne urmăreşte, să ne ascundem!

Unde?

După maşina asta!

Si tot aşa până în cameră.

Iar pe plajă iată cum reuşeam să-i speriem:

DSC_5356 Si iată cum se odihnea Teiuţul pe umăru-mi după ofensive istovitoare : DSC_5222

Lungul si pitorescul drum spre ţară a fost cam în acelaşi film. Dragonii  luaseră acum urma maşinii si ne pândeau pe după stânci. Doar tata îi vedea în oglinda retrovizoare si ne anunţa când am scăpat de ei, căci noi stăteam pitiţi sub un cearceaf.

DSC_5032

Drept să vă spun, nu cred ca puteau să existe tinuturi mai frumoase care să fie locuite de dragoni, canioane, munţi stâncoşi si apoi împăduriţi, apă limpede , cu sclipiri de smarald.

Ajunşi acasa, la Timişoara, isprăvile nu au luat sfârşit, căci a doua zi , în timp ce eu despachetam, puneam în oale si altele de-o seama, Matei mă întreba : Acum unde s-au ascuns dragonii, mama ? Spune unde? Că mi-am luat puşca să-i împuşc.

Si eu pătrunsă la modul cel mai serios în jocu-i,  născoceam cele mai tainice bârloguri dintr-un apartament. Apoi,  la un moment dat l-am întrebat : Mama, dar nu ţi-e frică de dragoni ? Si răspunsul a venit fără ezitare: Nu, că am patru puşti !!!!!!

Acum, după trei săptămâni lucrurile s-au mai domolit si dragonii îşi mai fac apariţia din când în când, sunt însă secondaţi de balauri, monştri si alte creaturi miraculoase!

Cam asta e povestea noastra de vacanţa, de care nouă , mama si tata ne e dor deja . Cât despre Teiuţul năzdrăvan, el nu mai pomeneşte deloc de marea cea mare, se bucură neîncetat de timpul de-aici, de fiecare clipă, de prezent!

Păi, cât de minunată poate fi copilăria !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

IMG_3036

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s