D’ ale băieţilor

Zilele trecute, aventuri la Pădurea Verde cu Teiuţ si tata.

După nu ştiu cât timp de pândit fazani, răpuşi de aşteptare, s-au pornit să caute şopârle. Cată a găsit o şopârliţă firava, a cocoţat-o pe mâna lui si l-a chemat pe Mati.

– Hai, să vezi ce-am găsit!

Matei, cu vocea precipitată de emoţie:

– Tata, hai să prăjim iguana asta!

La plecarea spre casă, nici o şansă.

Cată: –  Mati, hai ca ne prinde lupu’ si ne muşcă de funduleţ!

Matei: – Nu ne muşcă, ne iubeşte cu lăbuţele lui !

🙂

Anunțuri

Timp super special

IMG_2108-n

Da, am un băiat, unul cu B mare si uneori mi-e grozav de greu, cu energia, cu luptele cu aruncatul, cu împuscăturile, cu căţăratul, cu scormonitul, cu  si cu si cu…… E adevărat că tata se ocupă zilnic cel puţin câte două ore de toate acestea, că se fugăresc, trântesc, tăvălesc prin parcuri si păduri, că pândesc fazani, caută şopârle , îsi fabrică tot soiul de năzdrăvănii, dar ziua e mare si mama e încă pe baricade mai tot timpul 🙂 .

Si cel mai greu dintre toate îmi e cu aruncatul, beţe, nisip, pietricele, pietre, uneori si pietroaie. El se joacă, îşi imagineaza, se entuziasmează si nu aruncă ca să loveasca, e cât se poate de clar pentru mine, dar în mijlocul copiilor se pot întâmpla multe . Si într-o zi zbuciumată, după ce a aruncat cu o piatra oarecare în sus si si-a spart capul, a apărut si Ideea. Timp special de aruncat! O dată sau de două ori pe zi, 5 -10 minute ne jucam în casă si aruncam unul în altul sau aiurea cu obiecte moi, haine, jucării de pluş, ghemotoace de hârtie, etc E o nebunie, o bucurie imensă si râdem de ne prăpădim.

Aşa că astfel inspiraţi, ieri dimineaţă în Parcul Copiilor, cu Daviducu si Alina am încins o bătaie cu iarbă de mama focului 🙂 . Era un alt moment pe care am încercat cumva să-l salvez, căci Mati găsise niste pietricele, aşa ca am propus alternativa. A fost un timp incredibil, si pură veselie, iarba s-a strecurat peste tot si câte un fir răzleţ mai găsesc si acum pe te miri unde 🙂 !

Mulţumesc, Otilia,  munca ta mă inspiră nespus!

Cartea alături

Dintotdeauna, de la poveşti, poveşti nemuritoare, apoi toate lacrimile si jalea vărsate pe Coliba unchiului Tom, Oliver Twist, mai târziu Anna Karenina si Madame Bovary, timpurile în care nu-mi aminteam numele autorilor, ci doar al personajelor  alături de care trăiam cu nesaţ. Si apoi  au venit doar ei,  Th Mann, G. G Marquez, V. Woolf, Kafka, M. Yourcenar si atâţia altii..

Preferinţe? Mi-e grozav de greu sa mă decid …

Un veac de singuratate, G. G. Marquez

Muntele vrăjit, Th. Mann

Romanul adolescentului miop, M. Eliade

Dragoste în vremea holerei, G. G. Marquez

Călătorie la capătul noptii,  L. F. Celine

Oblomov, I. A.  Goncearov

Lupul de stepă, H. Hesse

Metamorfoza, F. Kafka

Cel mai iubit dintre pământeni, M. Preda

Muzeul inocenţei, Orhan Pamuk

Trebuie să ma opresc 🙂 ?

Draga mea, Carte, te iubesc !

povesti

Bucurie !!!!!!!! Daruri !!!!

Nu am mai organizat pâna acum nici un concurs pe blog, nu m-am gândit, nu am simtit nevoia, nu am găsit un prilej atât de deosebit..

Insa apariţia primei cărti în limba română a lui Jesper Juul, Acesta sunt eu! Tu cine esti? e o bucurie nemaipomenită, e o ocazie nespus de specială, atât de specială încât mă îndeamna să Dăruiesc. Da, vreau ca primul exemplar pe care îl cumpăr din această carte să-l trimit în dar, să fie darul meu pentru unul din cititorii acestui blog, un dar din tot sufletul…

Tot ce trebuie să faceti e sa lăsati un comentariu în care să povestiti putin despre inspiraţia,  sprijinul adus de Juul în relatia cu copilul vostru.

Câstigatorul va fi anunţat pe 1 mai, pentru ca darul să ajungă la voi o data cu Iepurasul 🙂 ! Alegerea se va face cu ajutorul site-lui random.org

Vă aştept cu nerăbdare !

Biscuiţi cu susan, muuuult susan

IMG_2591-bis cu susan

„Să faci biscuiţi de casă, mama!”,  mi s-a tot cântat ieri de dimineaţă, aşa că  s-au făcut nişte susănoşi acrişori si nu pe cât de crocanţi i-aş fi vrut, dar fară nici o îndoială buni de nu ne mai opream din înfulecat!

Avem nevoie de :

(vom avea aproximativ 30 de biscuiţi)

  • 300 gr susan ar fi bine macinat ca sa-l digere stomacelul piticotilor ( eu am pus doar o punguţă de 250 gr susan decorticat ecologic de la Petras )
  • 150 de gr făină (eu am pus inca doua linguri în plus ca să compensez cu susanul)
  • 200 gr zahar brun (reteta originala avea 300, dar mi s-a parut prea mult)
  • 100 gr unt topit
  • zeama de la 2 lămâi
  • pudra de vanilie

Amestecăm cu dibăcie toate ingredientele. Atenţie doar la sucul de lămâie, nu îl turnaţi pe tot o data, căci dacă lămâile sunt zemoase s-ar putea să fie prea mult. Aluatul final nu trebuie sa fie moale, dacă doriti biscuiţi mai crocanţi, dacă nu, faceţi ca mine si turnaţi tot sucul. Veţi obţine niste biscuiţi mai moi, dar la fel de gustosi 🙂 .

IMG_2587

Asezam aluatul cu o lingură într-o tavă tapetată cu hârtie de copt, la distanţa, căci se vor întinde leneşii cum dau de căldurică 🙂 .

IMG_2588 Îi coacem în cuptorul preîncălzit 6 minute , urmărindu-i cu grijă.

IMG_2589

  Îi scoatem pe un grătar să se răcorească puţin si repetăm operaţiunea pe aceiaşi hârtie de copt cu următoarea tură! Mie mi-au ieşit trei tăvi.

Au fost tare pe gustul Teiuţului si a trebuit să spun Stop, căci ar fi păpat în neştire 🙂 !

IMG_2592

Au mai rămas si pe azi, păstraţi într-o cutie închisă ermetic si i-am  aflat parcă si mai moi si mai aromaţi !

Poftă de sănătate, dragii mei 🙂 !

Inspiraţie