Despre responsabilitate

După doar 40 de minute de somn la prânz:

Matei: Mama, mai e oră de linişte?

Eu ( cu năduf) : Da !!!

Matei (cu ciocanul pregătit): Mama, mai e oră de linişte, că vreau să bat!

Eu : 🙂 🙂  si  🙂 🙂  si nu mă mai pot opri …..

IMG_2227-m

Anunțuri

Alo? Ocupat! Ocupat! Ocupat!

Cam asta a fost muzica săptămânii trecute, o săptămâna tare bună pentru Motzoflici, cea mai bună de până acum 🙂 !

Chipuri zâmbăreţe si curioase ne trec pragul, ochişori speriaţi si plângăcioşi strângem în braţe, si încă o dată si de-o mie de ori vin si spun: e minunat sa fii in preajma copiilor, e un dar pentru care nu pot fi îndeajuns de recunoscătoare!!!

Aşa că, pentru tine, fetiţă cu cârlionţi si păturică, pentru tine, băieţel sfios si lipit de mami, pentru voi, gemeni voioşi si creativi, pentru tine, păpuşă ce mă alinţi Ana, pentru tine prichindea cu ochi de smarald…

Mulţumesc!

Ce bunătăţi au mai pregătit marii bucătari

De data aceasta,  a fost o după-amiază de duminică, cu soare prin frunze  si stele-n priviri 🙂 !

Aceeaşi pasiune si îmbujorare în inimi, prichindei plini de idei si multă, multă veselie!

Întâi de toate am primit îmbrăţişarea şorţurilor vrăjite, apoi am adulmecat mireasma pâinii de casă si,  la treabă 🙂 !

Mânuţele iscusite au plămădit sandvişuri zâmbăreţe, ochioase, botoase, ciufulite 🙂 …

Am uns pâinea, am ales, am tăiat, am decorat, am decupat brăduţi, inimioare si mai ales am chicotit pe seama feţelor ce ni s-au înfăţişat !

Dacă vom mai repeta experienţa ? Fără doar si poate! La Motzoflici serialul continuă 🙂 !

Mulţumesc piticii si mămici!

Marii bucătari

Duminică dimineaţa a fost forfotă la Motzoflici, căci am organizat prima noastra activitate mai deosebită : O sesiune extraordinara de gătit alături de prichindei 🙂 !

Forfotă , emoţii si un entuziasm revărsând ce a cuprins întreaga-mi făptură. Indreptându-mă spre Motzoflici simţeam pur si simplu că mă desprind, că tălpile-mi nu ating pământul si nu-mi puteam controla muşchii feţei, un zâmbet enorm îmi lumina chipul. Cred că ştiţi bine stare aceea de plutire, de înflăcărare si zbor…

Ajunsă la poartă, încărcată si abia răsuflând constat că nu am decât una din chei si culmea,  în loc să mă cuprindă o panică colosală, mă pufneşte râsul si îmi spun , da,  va fi bine cu siguranţă, căci de fiecare dată când păţesc astfel ( si credeţi-mă nu e rar) 🙂 totul decurge cât se poate de ok.

Am refăcut drumul cu acelaşi pas voios si săltăreţ si am pregătit cu ajutorul dragelor mele, Cori si Irinuca decorul.

Si apoi au sosit piticoţii si totul a decurs firesc, plin si delicios.

Am pregătit bombonele din banane, pesmet de biscuiţi si nucă de cocos. Am tăiat, am pasat, am frământat si am tăvălit 🙂 ! Am privit, am râs zgomotos si am hăpăit de zor.

Mulţumim dragii noştri si vă mai aşteptam si la alte bucătăreli magice cu şorţuri si voioşie!