Mulţi ani trăiască!

Cine să trăiască? Tata, să trăiască, cânta si ieri si azi Teiuţ cu stele-n priviri! A fost cel mai frumos cântec pe care l-a ascultat Cată vreodata si cele mai preţuite urări !!! O zi cu ploaie si mult cenuşiu pe-afară si o zi cu soare si multă culoare pe-acasă la noi!

Iar eu am pregătit cu toată dragostea un tort de toamnă peste care am presărat cristale de infinit, albastre…

Tort de gutui cu cremă de vin

Avem nevoie de:

Blat:

– 150 g. unt
– 150 g. zahar
– 3 ouă
– 200 g. făină
– 100 g. nuci
– 75 ml. lapte
– 2 linguriţe praf de copt

Umplutura de gutui:

– 5 g. gelatina

– 750 g. gutui
– 250 ml. suc de mere
– 80 g. zahar
– 2 plicuri zahar vanilinat
– 1 plic praf de budinca de vanilie

Crema :
– 10 g. gelatina

– 250 ml. vin rose
– 250 ml. suc de mere
– 100 g. zahar
– 1 plic praf de budincă de vanilie
– 300 ml. frişcă

Incingem cuptorul la 175 de gr C.

Mixăm untul cu zahărul. Adăugăm apoi pe rând ouăle.

Amestecăm făina cu nucile măcinate si cu praful de copt. Apoi o înglobăm în compoziţia de ouă împreună cu laptele. Se toarnă într-o formă de tort, al cărei fund a fost tapetat cu hârtie de copt, iar marginile unse cu unt.

Se coace 35-40 de minute.

Curăţăm gutuile si le tăiem felii. Le înăbuşim cu zahăr, suc de mere si zahar vanilat 10-12 minute. Apoi le blenduim, le mai punem puţin la foc mic si adăugăm praful de budincă. Amestecăm bine până se omogenizează (2 minute). Preparăm gelatina conform instrucţiunilor si o adăugăm si pe ea. Ungem blatul cu această compoziţie si il introducem la frigider pentru 2 ore.

Prepărăm apoi crema. Facem o budincă din praful de budincă, suc de mere, zahăr si vin. Dizolvăm înăuntru gelatina si amestecăm până se răceşte puţin. Batem frişca si o înglobăm în budincă. Vom obţine o cremă fabuloasă !!!

Asezăm crema peste cea de gutui si mai introducem tortul la frigider pentru încă trei ore. Apoi ornam după inspiraţie. La mine au fost fărămituri de cer si o inimă… albastră. (din zahăr colorat)

Si iată ce minunat se aşează cele două straturi de cremă !

E un tort deosebit,  cu o mireasmă aparte, acrişor si  tulburător ca întâia sărutare.

La mulţi ani, iubitule !

Inspiraţie : Laura Sava

Biscuiţi cu ciocolată


Yupi!! A venit si vremea lor, biscuiţii cu  cioco!!!! Ciocolata e oficial alături de noi aproape zilnic, câte o pătrăţică sau în vreun biscuite, chec! Mati nu mai ştie ce mutriţe să  inventeze pentru a-şi exprima bucuria! Si eu îi sorb cu toată fiinţa  fiecare astfel de gest sau zâmbet si mă energizez pentru o săptămână 🙂 !

Avem nevoie de :

  • 300gr făină
  • 200 gr unt la temperatura camerei
  • 200 gr zahăr brun (eu am pus doar 150)
  • 2 ouă
  • jumătate de pliculeţ de praf de copt
  • seminte de vanilie
  • ciocolată amăruie (150 gr)

Mixăm untul cu ouăle si cu zahărul până obţinem o cremă fină. Adăugăm puţin câte puţin făina amestecată cu praful de copt (făina ar fi bine dacă o cerneţi).

Apoi presărăm ciocolata tăiată bucăţele mici (eu am rupt-o chiar mai măricică si am fost plăcut surprinsă să întâlnesc în biscuiţi câte o bucătoaie delicioasă). Omogenizăm cu delicateţe si introducem în frigider pentru 10 minute.

In acest timp incălzim cuptorul şi tapetăm cu hârtie de copt o tavă mare. Scoatem aluatul de la rece, nu vă panicaţi, va fi moale. Cu mâinile puţin umede modelăm biluţe rotunde, de mărimea unei nuci pe care le aşezăm în tavă la distanţa una de cealaltă (4-5 cm).

Coacem biscuiţii pe treapta a treia de jos în sus a aragazului, la foc mediu, timp de 15 minute. Biscuiţii sunt gata atunci când observăm că marginile se colorează uşor.

După două minute îi scoatem din tavă si îi asezăm pe o farfurie.

Sunt tare-tare buni, chiar si Cătă,  care nu se dă în vânt după nici un fel de biscuiţi a mai cerut supliment 🙂 .
Si a doua zi sunt la fel de gustoşi dacă îi păstraţi într-o cutie bine închisă.

Dacă vom mai face?  Oooo, da! negreşit! ::)

Un week-end plin de energie tuturor!

Si mulţumesc încă o dată Laura!

Arunc, deci învăţ!

Nu m-a deranjat prea mult aruncatul jucăriilor din pătuţ sau de oriunde altundeva. Desi minunatul meu parchet de lemn din camere Teiuţului e tot numai semne… Se arunca cu sete uneori, nu doar aşa în joacă 🙂 !

Am simţit că Mati are ceva de învăţat din asta, iar apoi când am citit că copiii inteligenţi sunt cu precădere fascinaţi de această îndeletnicire am fost si mai convinsă! 🙂

Etapa a trecut si acum aruncatul  e fie de supărare, fie de neagră supărare!

Am fost însă întrebată: Cum să-mi dezvăt băieţelul (1 an si un pic) de aruncat, îi repet de atâtea ori, îi repetă si alţii si degeaba !

Am dat răspunsul care pentru mine era evident, dar am simţit că nu sunt deloc convingătoare… Si m-am întristat si apoi m-am gândit că  ar fi trebuit să caut un răspuns la care să rezoneze mama respectivă, răspunsul ei,  si iar m-am întristat. Si apoi mi-a aruncat Teiuţ un zâmbet cât o casă si m-am veselit rugându-l,  mai vreau, mai aruncă!!!!

Final: un strop de Goleman (Inteligenţa emoţională)

Când părinţii sunt în dezacord cu copilul, el este foarte trist. In cadrul unei experienţe Stern le-a pus pe mame să reacţioneze exagerat sau insuficient în raport cu sugarii, în loc să răspundă aşteptărilor, racordându-se sentimentelor lor; sugarii au reacţionat imediat prin disperare si supărare.

Absenţa prelungită a racordării dintre părinte si copil duce la un chin emoţional îngrozitor pentru acesta din urmă. Când un părinte nu reuşeşte să-şi manifeste empatia printr-o anumită gamă emoţională faţă de copil – bucurie, lacrimi, nevoia de îmbrăţişări – copilul începe să evite să mai exprime si eventual chiar să mai simtă acele emoţii.