Plăcintă cu lobodă

Dragii mei, vă era un dor nebun  de o minunăţie de aluat sărat?  Iacătă-l tocmai dibuit, altul decât cele aflate deja si,  înnebunitor de gustos!!!

Si cu ce oare să-l ostoiască mămuca, dacă nu cu nişte lobodă fragedă si parfumată, încă o frunză verde, curată de la domnul Has!!

Avem nevoie:

pentru aluat:

  • 500 gr făină
  • 250 ml lapte călduţ
  • 1 cub de drojdie (eu am folosit un pliculeţ de drojdie uscată)
  • 50 gr unt
  • sare

pentru umplutură:

  • lobodă după gust (eu am pus aprox jumătate de kg)
  • o ceapă
  • telemea de oaie cam 100 de gr
  • 2 linguri de smântână
  • 1 lingură unt
  • sare, piper

pentru uns:

  • 1 gălbenuş
  • 2 linguri lapte

Punem făina, drojdia,  untul, laptele si puţină sare într-un vas si frământăm cu mixerul ( sau cu mâna în cazul meu ) cam 5 minute. Nu vă speriaţi,  eu am frământat doar vreo 3 si tot a ieşit fantastic! Acoperim si lăsăm până îşi dublează volumul. E un aluat incredibil de gustos pe care îl puteţi pregăti cu orice  legume doriţi. (Eu l-am umplut si cu o combinaţie de dovlecel, morcov, gulie (toate date pe răzătoarea mare ) si spanac. Plus 2 oua întregi în loc de telemeaua de oaie. A fost foarte hrănitoare si gustoasă chiar si rece  ca pacheţel în excursie.)

Intre timp pregătim loboda. O spălăm bine , o opărim vreo 5-7 minute, o tocăm mititel si o mai înmuiem niţel împreună cu ceapa mărunţită,   în untişor sau ulei de măsline, ce preferaţi. Atenţie!  adăugăm si un strop de apă, să nu se prăjească ceapa.  Când s-au îmblânzit binişor adăugam sare, piper,  telemeaua sfărâmata,  smântâna si oprim focul.  O lăsăm să se răcorească !

Împărţim aluatul în două,  întindem o foaie, o aşezăm în tavă (o tavă de tartă în cazul meu) răsturnăm loboda si acoperim cu cea de-a doua plăpumioară.

Mi-a mai rămas un boţ de aluat si am decupat un Teiuţ zburdând pe un câmp cu flori 🙂 ! Am fost încântaţi de peisaj!

Apoi am pensulit suprafaţa cu amestecul de gălbenuş si lapte.

Am copt plăcinta în cuptorul preîncălzit la foc mediu pâna s-a aurit pajiştea (vreo 30 de minute).

Si o bucată zdravănă pentru voi!

Poftăăăă!

P.S.
Lobodă am si congelat , aşa crudă, doar spălată, uscata si aşezată în punguţe.

Anunțuri

Despre prietenie

Nimic însa n-are să-ti mulţumească într-atata sufletul ca o prietenie sinceră si credincioasă. Ce bine este când poti găsi o inima, căreia să-i încredinţezi în linişte toate tainele tale, care să fie mai îngăduitoare cu noi decât noi însine, care sa ne aline grijile prin vorba ei plăcută, al cărei sfat să te lămurească, a cărei veselie să-ti împrăştie mâhnirea si-a cărei privire numai să-ti poata însenina faţa si să-ti reverse în suflet bucurie!” (Seneca)

La multi ani, prea iubită prietenă!! Si o îmbrăţişare cu zâmbet si soare 🙂 !

Brioşe emoţionate

Ieri a fost aniversarea dragei mele Cami! Si am simţit din tot sufletul că vreau si eu aici, departe să o sărbătoresc! Si nimic nu mi s-a părut mai potrivit decât nişte brioşe, fine si şugubeţe întocmai ca ea 🙂 , umplute cu piersici îmbujorate si înmiresmate la fel ca zâmbetul ei!

Avem nevoie de:

  • un aluat asemeni celui de la checul cu afine!
  • 3-4 piersici zemoase tăiate cubuleţe
  • biluţe de ciocolată (opţional)
  • si … multe emotii 🙂

Preparăm aluatul întocmai ca la chec, doar că îl turnăm apoi în formele de brioşe! Punem puţin aluat apoi bucăţele de piersici mustoase!!

Din nou aluat, câte-un moţ de fruct si eventual nişte bobiţe de cioco 🙂 !

Coacem în cuptorul preîncălzit, la foc mediu până se rumenesc sau facem pur si simplu testul cu scobitoarea.

Cât de emoţionate au ieşit? Nu vă pot descrie în cuvinte…  Pot doar  să şoptesc cu iubire în glas La multi ani, prietenă dragă! Si mulţumesc !

P.S  Elefănţelul e dedicaţie de la Teiuţ 🙂  !

Printre copaci, crengi si „răgăcini”

La început de iulie am bătut pădurile prin Crivaia, la Văliug. Ne-am zbenguit si am făcut băi de aer verde si răşinos… Ne-am relaxat, ne-am copilărit si am făcut tot soiul de năzbâtii 🙂 !

Am poposit la o pensiune tare primitoare, extrem de curată si confortabilă. Singurul minus, dacă-i pot spune astfel, a fost locul de joacă, cu iarbă, în pantă, dar noi oricum am hoinărit mai tot timpul prin pădure, aşa că nu a fost atât de deranjant.

Si de data aceasta bicicletele ne-au fost prietene de nădejde si ne-am „antrenat” de zor pe pantele mai abrubte  🙂 (împingându-le mai mult pe jos) si apoi  ne-am lasat dusi de vânt, chiuind la vale.

Teiuţ si-a  găsit tovarăşi de joacă de soi, pisicuţe si căţeluşi, care mai de care mai poznaşi si mai năzdrăvani!

Si,  cu chiu cu vai am reuşit să-l convingem să dăm o tură si cu bărcuţa noastră pe tăul imens, căci n-ar fi plecat dintre crengi, cioturi si răgăcini nici în ruptul capului 🙂 !

Tare bine ne-am mai simţit pe aceste meleaguri umbroase, scăldate de pârâie limpezi si vegheate cu atâta dragoste de uriaşul albastru!

Cu, despre si prin prejma oliţei (II)

Teoria stufoasă  🙂   v-am prezentat-o  deja ! Iata cum a fost în mare si  cu practica…

Oliţa a intrat sfioasă în căsuţa noastră în jur de 1 an si 6 luni. Pe atunci citisem deja cartea Anei Savin, mă sfătuisem cu câteva prietene, scotocisem pe net si , toate cele, din toate direcţiile se suprapuneau peste ceea ce simţem si eu ( de fapt deja oricum depăşiserăm vârsta, aşa  că dresaj de la 6 luni pentru a folosi oliţa, nici vorbă.)

Ok, am cumpărat-o, am prezentat-o… si cam atât la momentul acela. Când Teiuţ a început să vorbească destul de bine, să urce scările singur, adică atunci când am observat că se întâmplă nişte conexiuni prin creieraşul lui, i-am mai povestit puţin despre fenomen si când imi spunea:  fac c… îl întrebam: să aduca mama oliţa? Raspunsul era: Nu, categoric. Nu am insistat si nici nu am cedat presiunilor exterioare…

Acum de când a năvălit căldura peste noi, ne-am pus chiloteii cu ştrumfi si am purces iniţierea asemeni lui Făt-Frumos 🙂 !

Si calul năzdrăvan ne poartă spre izbândă cel mai adesea 🙂 !

Pe-afară e altă poveste, încă, una cu Biciclilă, cu Mingilă, Păsări-Crengi-Lungilă, etc si suntem mult prea implicaţi , aşa că anunţăm după, Mama, pipi!! 🙂

Nu-i nici o grabă, mai avem o lună jumate de vară zglobie si atunci … înainte cu poveste, că de-aicea un pic mai este ! 🙂