Acasă » Ce mai citesc » Eu si Gordon (partea I)

Eu si Gordon (partea I)

…sau îndemnuri gordoniene lipite de mine prin casă🙂 !

1.Părinţii nu trebuie să adopte un „front comun”

...fiind sfătuiţi să fie consecvenţi, multe cupluri de părinţi au început să creadă că trebuie să aibă întotdeauna aceleaşi sentimente, adoptând un front comun parental în faţa propriilor copii. Acest lucru este absurd, însă de asemenea este si una din cele mai populare păreri despre cum să te porţi cu cel mic. Părinţii, conform acestei concepţii tradiţionale, ar trebui întotdeauna să se sprijine unul pe celălalt astfel încât copilul să creadă că ambii părinţi simt acelaşi lucru despre un anumit comportament al lui.

In afară de evidenta lipsă de echitate a acestei strategii – fiind doi împotriva unui singur copil – ea promovează adesea si „falsitatea” unuia dintre părinţi.

2.Dacă simţi că nu accepţi un anumit comportament al copilului tău, transmite acest lucru, fără să pretinzi altceva

...copiii sunt foarte sensibili la atitudinile părinţilor. Sunt destul de buni în sesizarea sentimentelor adevărate ale părinţilor, deoarece aceştia trimit „mesaje nonverbale” copiilor – indicaţii pe care cei mici le percep, câteodată conştient, câteodată nu. Un părinte a cărui atitudine internă este de de iritare sau de mânie nu se poate abţine să nu transmită nişte semnale subtile, poate o încruntare, o sprânceană ridicată, o anumită tonalitate a vocii, o tensionare a muşchilor feţei, o anumită ţinută. Fiecare copil mic percepe mesajele acestea, învăţând din experienţă că ele înseamnă de obicei că mama nu acceptă cu adevărat ceea ce fac.(..)

Expunerea frecventă la astfel de situaţii îi face pe copii să simtă că nu sunt iubiţi.Poate produce o „testare” frecventă  din partea copilului sau le poate da copiilor un sentiment de anxietate, nesiguranţă…

Atunci când un copil recepţionează semnale contrarii, el poate începe să aibă mari dubii despre onestitatea sau originalitatea părintelui. El învaţă din experienţă că de foarte multe ori mama spune ceva si simte cu totul altceva. Până la urmă copilul nu va avea încredere într-un astfel de părinte.

3.Dacă găseşti de neacceptat multe lucruri pe care copiii tăi le fac sau le zic, vei creea în interiorul lor un adânc sentiment că ei, ca persoane, sunt de neacceptat

Cel mai bine e să recunoşti faţă de de tie însuţi si faţă de copil că nu îl accepţi ca persoană, atunci când face sau spune ceva într-un anumit mod, la un momen dat. In acest fel copilul va învăţa să te perceapă ca fiind deschis si sincer, pentru că te comporţi conform realităţii.(…)

Copiii nu agreează deloc atunci când simt că sunt restricţionaţi sau că le este interzis ceva de către părinţi, indiferent ce fel de explicaţii sunt date pentru folosirea autorităţii si  puterii. „Impunerea de limite” are o mare probabilitate de a se întoarce împotriva părinţilor prin diverse forme de rebeliune, minţire si resentiment. In plus există metode mult mai eficace de a influenţa copiii să-şi modifice comportamentul inacceptabil.

(Dr.Thomas Gordon, Manualul părinţilor eficace)

Dar asta va urma!

Răbdare si inspiraţie, dragele mele!

2 gânduri despre „Eu si Gordon (partea I)

  1. Da, bucataria mea e plina de lipituri🙂 ! Cata a venit intr-o seara de la serviciu si s-a „speriat”🙂 !
    Multumesc, sunt recunoscatoare ca te-am aflat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s