„Scule” şi alte chestii de băieţi :)

Staţi liniştiţi,  nu am de gând să schimb profilul blogului 🙂  si  nici să-i fac concurenţă soţului meu :), de fapt sunt sătulă de scule si chestii de băieţi :), dar în acelaşi timp sunt atât de entuziasmată de jucărelele lui Matei primite de la domnul Nicu Tataranu, încât vreau să vi le recomand din tot sufletul.

Stiind de la Cată , cu care converseaza din când în când despre scule, educaţie sau alte pasiuni, că Matei e si el (cum putea fi altfel cu aşa un tată) înnebunit după scule,  domnul Tataranu ne-a trimis cadou câteva jucărele fantastice.  Mulţumim, mulţumim, mulţumim!

Maşinuţa de mai jos, fabricată din lemn si demontabilă. Maşina e alcătuită din bucăţi de lemn de diferie dimensiuni si culori prinse între ele cu şuruburi din lemn, care pot fi deşurubate cu ajutorul unei şurubelniţe, bineînţeles tot din lemn, din setul cu scule de mai jos.

Observaţi cum micul meşter se ambiţionează să desfacă şuruburile 🙂 !

E o jucărie care îi dezvoltă copilului îndemânarea, coordonarea, îl ajută să înveţe culorile, formele si nu în ultimul rând îi stimulează creativitatea.

O altă jucărie primită în dar e această cutie cu scule, tot din lemn, tot frumos colorată si bine închegată. De altfel cu ciocanul am spart nuci cu mare spor, aşa cum v-am arătat deja aici.

Am mai primit si un banc mare cu scule, pe care din păcate nu l-am putut fotografia, căci e tot demontat aşa cum îi si stă bine de altfel 🙂 ! Dar  îl găsiţi aici.

Dacă v-am făcut curioşi vă recomand cu toată căldura să poposiţi la Casa Retro, veţi găsi o lume fascinantă de jocuri si jucării educative, creative, logice si de divertisment.

Leurda!!!!!

E timpul ei, o găsim în păduri ( noi o culegeam anii trecuţi din pădure de la Pişchia), în pieţe, e ieftină, gustoasă si tare sănătoasă! Mai  multe despre leurdă aici si aici.

Eu si Cătă suntem fanii ei înrăiţi :), dar ceea ce mă bucură e că si Teiuţ o papă cu mare plăcere! Anul trecut avea sub un anişor si nu am îndrăznit să-i dau, dar cred ca de pe la un an si 6 luni o puteţi introduce în alimentaţia prichindeilor, mai ales că e „medicament” pentru viermişorii intestinali si apăra căile respiratorii superioare de infecţii.

Iată cum o prepar eu pentru piciul meu:

1. Cel mai mult îi place sub formă de mâncărică (aidoma celei de spanac):  spăl bine leurda, o fierb 4-5 minute , o toc mărunt, pun puţin ulei de măsline, lapte si o mai fierb 2-3 minute. Adaug un ou fiert tare zdrobit, sau pur si simplu pasez toată compoziţia cu blenderul. Bineînţeles nu mai adaug usturoi, căci leurda are aromă de usturoi, nu degeaba i se spune şi usturoiul pădurii.

2. De asemenea e delicioasă cu paste!! Din nou spălăm leurda, o opărim 2-3 minute, o tocăm. Tocăm mărunt si puţină ceapă verde, adăugăm ulei de măsline, leurda mărunţită si puţină apa si lăsăm pe foc 2-3 minute. Adăugăm caşcaval, sau telemea, sau ce brânză preferă puiuţii, mai lăsăm un minuţel să se topească, luăm de pe foc si mai punem puţină smântână. Apoi adăugăm si pastele si gata festinul. Se bat turcii la guriţa lui Matei!!!!

3. O altă variantă e cu omletă. Leurda bine spălată, crudă o taiem mărunt. Batem apoi un ou cu puţin lapte si caşcaval, adăugăm leurda. Ungem un vas mic cu ulei de măsline (eu folosesc capacul de la un vas mic de yena) răsturnăm compoziţia si introducem în cuptorul preîncălzit pentru aprox 10 minute la foc măricel. Păpăm cu pâinică si ridichi! Nebunieee!

Bineînţeles ca aceste variante, puţin îmbunătăţite le puteţi pregăti si pentru voi, cei mari. Eu mai prepar si o salată simplă cu leurdă crudă, ceapă verde, ridichi, brânză de oaie, ulei de măsline si oţet balsamic. Preferata mea!!!

Putem de asemenea prepara după reţeta Deliciului cu spanac, un extraordinar deliciu cu leurdă 🙂 !

Doar mămicile care alăptează trebuie să fie, cred, puţin atente la leurdă, să nu supere stomăcelul bebeluşilor! In rest daţi cu toţii, mici si mari, iama în leurdă,  🙂 e nemaipomenită!

Voi cum o mai pregătiţi?

P.S.  O să revin cu fotografii sugestive!

…si era să uit : puteţi să si congelaţi leurda, aşa crudă sau opărită, cum preferaţi!

A-ţi cere iertare în faţa copilului tău…

Un articol pe care îl îmbrăţisez cu toată fiinţa mea, pe care trebuie să-l citim,  să-l recitim si   să-l dăm mai departe!!

Da, eu îmi cer din tot  sufletul iertare în faţa băieţelului meu de un an si 10 luni când simt că am întrecut măsura!

Da, îi spun coborându-mă în lumea de pitic si privindu-l în ochişorii lui calzi si inocenţi:

Iartă-mă puiul meu, mama a greşit, sau  mama e prea obosită, sau mama a exagerat... Si apoi îl îmbrăţişez!

E miraculos!

Spunea undeva  atât de frumos Raluca: Greşeala e mama progresului si (auto) iertarea e tatăl schimbării.

Brioşe cu fructe uscate

Din păcate anul acesta nu vă pot îmbia cu niciun preparat specific Paştelui, căci noi am fost răsfăţaţi la maximum de mama lui Căta, o bucătăreasă desăvârşită !!!!

Aşa că eu o să-mi ţin promisiunea de săptămâna trecută si voi încerca să vă seduc tot cu nişte brioşe vânjoase si pufoase de mama focului 🙂 !

Avem nevoie de:

  • 250 gr făină
  • 120 gr zahăr brun (eu nu mai folosesc decât acest tip de zahăr)
  • 70 gr unt
  • 80 gr lapte
  • 120 gr brânză dulce sau ricotta (eu am folosit brânză dulce de la Pecica pe care am scurs-o bine, bine)
  • 2 ouă
  • o jumătate de plic praf de copt
  • esenţă de vanilie
  • 150 de gr fructe uscate (eu am avut merişor) Puteţi folosi si fructe de pădure congelate sau proaspete ca în reţeta originală a Laurei.

Ingrediente pentru 12 briose

Să trecem la treabă!

Amestecăm într-un vas toate ingredientele lichide( ouăle, laptele, esenţa si untul topit călduţ spre rece). In alt vas amestecam ingredientele solide( făina, praful de copt, zahărul). Turnăm încet ingredientele solide peste cele lichide si omogenizăm bine. Adăugăm brânza bine scursă si fructele uscate.

Umplem pe jumătate hârtiuţele de copt si le cuibărim la foc mediu în cuptorul preîncălzit, pentru 25-30 de minute.

Se vor rumeni nespus frumos!!!!

Le puteţi servi simple sau înzăpezite din plin cu zahăr pudră vanilat 🙂 !

Prichindeii, aşa cam de doi anişori pot gusta si ei dolofane nepudrate, bineînţeles 🙂 !

Sunt un dulce  uşor, aromat si merg de minune lângă o cana de cafea  sau de lapte călduţ!

Poftăăăăă!

Eu si Godon (partea a II-a)

Hristos a Înviat, dragii mei!

Sper că aceste zile de odihnă si sărbătoare au fost balsam pentru inimile voastre si că lumina Invierii v-a inundat casa si sufletele!

Eu am revenit la al meu Gordon 🙂  de care mi-a fost tare dor si am ales azi să vă împărtăşesc câteva idei dintr-un capitol, idei care mie mi se par fundamentale pentru   dezvoltarea armonioasă a puiuţilor nostri…  si nu numai…

Puterea limbajului acceptării

1. Acceptarea celuilalt, aşa cum este el, reprezintă un factor important în crearea unei relaţii prin care celălalt poate să crească, să se dezvolte, să facă schimbări constructive, să înveţe să-şi rezolve problemele, să tindă spre o viaţă sănătoasă din punct de vedere psihologic, să devină mai creativ si să-şi atingă adevăratul potenţial.

2.(…)  Majoritatea oamenilor au fost crescuţi crezând că dacă accepţi un copil aşa cum este el, acesta va rămâne la fel; că cel mai bun mod de a ajuta copilul să devină mai bun în viitor este să îi spui ce nu accepţi la el acum. Pământul pe care majoritatea părinţilor îl creează pentru creşterea copiilor lor este plin de evaluare, judecată, critică si morala-  mesaje ce transmit intoleranţa faţă de copil, aşa cum este el.

3.Când părinţii învăţă cum să arate prin cuvintele lor un sentiment intern de acceptare faţă de un copil, se află în posesia unui lucru ce poate produce efecte surprinzătoare. Ei pot influenţa copilul să înveţe să se accepte si să se placă pe sine, să-şi dea seama de propria valoare. … pot accelera îndepărtarea lui dinspre dependenţă spre independenţă. Ei îl pot ajuta să înveţe să-şi rezolve singur problemele si pot să îi dea puterea de a se ocupa constructiv de obişnuitele dezamăgiri si dureri ale copilăriei si adolescenţei.

Concluzie

Din toate efectele acceptării niciunul nu este atât de important ca sentimentul pe care îl trăieşte copilul atunci când este iubit. Căci a-l accepta pe celălalt „aşa cum este” reprezintă cu adevărat un act de afecţiune; a te simţi acceptat înseamnă a te simţi iubit. Iar în psihologie, de abia am început să realizăm puterea incredibilă a faptului de a te simţi iubit : aceasta poate promova dezvoltarea minţii si a trupului, si este probabil cea mai eficientă forţă terapeutică pe care o cunoaştem pentru a repara atât daunele psihice cât si pe cele fizice.

                        ( Dr. Thomas Gordon, Manualul părinţilor eficace)

Să avem cu toţii răbdare si mult tact!!