Acasă » Ce mai citesc » NU, nu,nu….si numai nu!

NU, nu,nu….si numai nu!

Da… Iată-ne ajunsi si aici! In epoca NU-ului clar si răspicat, a privirilor sfidătoare si a nervilor întinşi la maxim. Bineînţeles toate acestea sunt negative doar în ochii părinţilor sau mai degrabă, hai, să le spunem greu de suportat🙂 ! Din păcate atunci când îţi petreci 12 ore pe zi cu copilul tău si nu ai prin preajmă bone, bunici sau alte ajutoare, uneori chiar simţi că se năruie cerul pe tine… Ce mă ajută în astfel de momente?  Cel mai adesea cărţile sau sfaturile preţioase primite de la o mămică în aceiaşi situaţie, dar cu mai multă experienţă .

Însă azi, vroiam să vă fac cunoştinţă cu o carte care mă inspiră enorm în ultima vreme, primită cadou de la o prietenă dragă, tot mămica si ea, a unui băieţel la fel de plin de personalitate:  Cum să aveţi autoritate în faţa copilului de Anne Bacus. În general cărţile cu astfel de titluri( Cum să… ) nu îmi inspiră foarte mare încredere, dar răsfoind-o si zăbovind mai atent asupra anumitor paragrafe, m-a cucerit pe deplin. Am regăsit în ea, desigur, 0 serie de idei din alte cărţi despre educaţia copiilor, dar, ceea ce pe mine m-a ajutat foarte mult, a fost felul extrem de concis si pertinent în care acestea sunt prezentate. Autoarea reuşeşte într-un mod foarte bine structurat să îti ofere soluţii la îndemână, cu adevarat aplicabile si de bun simţ. Voi transcrie mai jos un mic citat sugestiv:

Criza împotrivirii

Copilul se formează prin împotrivire. Până la vârsta de 18 luni el a avut deja tot timpul să înţeleagă puterea acestui cuvânt scurt, dar fermecat: nu. Atunci când este pronunţat de părinţi ,cuvântul are puterea de a-l opri din elanul său spre ceea ce îl tenteată atât de mult. Atunci, a-l prelua înseamnă a deveni, la rându-i mare si puternic….

Si puţin mai încolo:

Acest nu este o adevărată declaraţie de independenţă. Nu-i vorba de negativism, ci de un mod de a-şi afirma identitatea… Este o dovadă că personalitatea copilului a apărut si se construieşte, ceea ce este cât se poate de îmbucurător, chiar dacă solicitant.

Cum să reacţionam?  Rabdare si indulgenţă măcar la îneput. Un copil de doi ani este dur pentru că are doi ani si caută să se afirme, nu pentru că ar fi răutăcios. El provoacă prin refuzuri, deoarece încearcă să înţeleagă cum funcţionează adulţii si ce-i face să reacţioneze într-un mod sau altul. Acum îşi formează însăşi capacitatea de a-i înţelege pe ceilalţi.

Sper să vă fi fost de ajutor , măcar aşa un strop, si cărticica aceasta să vă inspire si pe voi!

Un sfârşit de săptămână plin de iubire!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s