Un fel de tocăniţă de ciuperci…

Mi-era poftă de-o mâncărică uşoara si usturoiată 🙂 , după atâtea bunătăţi preparate de draga mea, mamă  , aşa că am  gătit un fel de tocăniţă de ciuperci, fără smântână, doar cu mult ardei, usturoi si bulion de casă.

Avem nevoie de:

  • 500 gr ciuperci champignon
  • 1 ceapă măricică
  • vreo 4 căţei de usturoi
  • 1 ardei (eu am mai avut la congelator)
  • pătrunjel verde
  • 2-3 linguri bulion
  • sare, piper

Tăiem ceapa cubuleţe, o punem în cratiţă( eu am folosit wok-ul), turnăm peste vreo 2 linguri de ulei si un strop de apă si o rumenim puţin la foc mic. Eu procedez aşa la orice mâncărică sau ciorbă, nu prăjesc niciodată ceapa direct în ulei!   Adăugăm sare. Tăiem ciupercuţele cuburi mai mari si le punem la călit peste ceapa. Le lăsăm să fiarbă acoperit în sucul propriu vreo 10 minute. Adăugăm si ardeiul tăiat cubuleţe.

Când ciupercile sunt fierte adăgăm bulionul (dacă aveti bulion de casă mai lichid puteţi pune vreo 200 de ml, dacă nu doar 2-3 linguri pe care le diluaţi cu puţină apă). Apoi punem imediat usturoiul tocat mărunt si piper după gust( vara putem folosi usturoi si ceapă verde).

Mai lăsăm să fiarbă acoperit cam 10 minute. La sfârşit presărăm pătrunjel sau mărar verde, după preferinţe.

E o mâncărică tare gustoasă si o alternativă mai sprintenă 🙂  la ciulamaua de ciuperci! O puteţi pregăti si acum în postul Paştelui.

Sănătate si voie bună!

Special pentru voi, dragi mămici!

Sunt absolut convinsă că nimic pe lumea asta nu e întâmplător, toate vin atunci când trebuie, nu când le aşteptăm noi sau când credem noi că ar trebui să vină!

De câteva zile bune simt că nu mă mai descurc cum ar trebui cu băieţelul meu, că îmi pierd răbdarea prea uşor, că nu mai găsesc resurse, căi, modalităţi de a aduce lucrurile pe un făgaş firesc si domol… E adevărat că toţi avem zile mai bune,altele mai proaste, însă reacţiile copilului sunt întodeauna oglinda noastra.  Aşa că ieri când am descoperit comoara asta de blog, am ştiut că cineva acolo sus mă veghează!

Lectură plăcută si un week-end plin de inspiraţie!

Budinca fărmăcată…

…sau ce vrăji a mai făcut mămuca mea?

A fost o dată ca-n poveşti un fecior tare chipeş si voinicel, mereu pus pe şotii si vânjos nevoie mare! Ba mai mult, si mare iubitor al ospeţelor si bucatelor gătite cu dragoste si iscusinţă! Iaca aşa mămuca lui se sârguia cât era ziulica de lungă să născocească bunătăţi care mai de care mai zdravene, gustoase, nici prea fripte, nici prea clocotite, nici prea sărate, nici prea mieroase, numai bune pentru trupuşorul lui verde si plăpând!

Aşa că într-o bună după-amiază, pe când pruncuşorul dormea somn dulce si netulburat, Sfânta Joi o povăţui pe vrednica mamucă si-i destăinui o mâncare râvnită de cele mai luminate feţe împărăteşti…

Iaca cele trebuincioase:

  • un pahar lapte dulce de migdale( se prepară în felul urmator punem o mână bună de migdale la înmuiat peste noapte într-o cană cu apă plată, dimineaţa aruncăm apa, punem migdalele într-un vas mai înalt, turnăm 100 ml apă plată si le pasam cu ajutorul blenderului stik. Strecuram si mai adăugăm aprox 100 ml apă plată si gata minunea! )
  • 4 linguri zdravene de ovăz
  • o mâna bună de dovleac răzuit pe răzătoarea mare( eu am avut congelat si l-am lăsat să se decongeleze în frigider peste noapte)
  • miere
  • scorţişoara

 Intr-o oală bună de pus în cuptor amestecă straşnic cu linguroiul toate cele: ovăzul, dovleacul , laptele si olecuţă de scorţisoară. Apoi îl dete la cuptor la foc mic si grijuliu, aşa vreo juma de ceas.

Apoi cu grijă-n suflet, mămuca suflă să-o răcorească, căci fecioraşul dădea semne de trezire.

Slobozi peste grozăvia domolită miere curată si mulţămi bunului D-zeu că fu gata la timp! Mai zăbovi o clipă cu privirea peste budinca moale si luminoasă întocmai ca chipul si sufletul pruncuşorului ei!

Tare-i mai plăcu fecioraşului ce-au zămislit mânuţele mamei sale si o răsplăti peste poate cu surâsuri calde si iubitoare!

Să vă fie de bine!

Deliciu cu spanac

  Deşi spanacul e în fruntea preferinţelor noastre culinare, nici o reţetă care să-l aibă ca ingredient nu şi-a făcut până acum apariţia în paginile blogului… Adevărul e că nefiind sezonul lui si neavând o cantitate foarte mare la congelator 😦 , l-am gătit în special pentru Mati. Dar hoinărind pe bloguri si zărind reţeta Mihaelei,  mi s-a făcut o poftă năucitoare, am cumpărat spanac congelat din supermarket si ce-a urmat vedeţi si voi… Vine ea primăvara si atunci să vezi spănăceală 🙂 🙂 !

Aşadar, avem nevoie de:

  • 200 gr spanac( congelat am folosit eu)
  • 200 gr smântană
  • 3 oua
  • 6 linguri pesmet
  • 5 linguri făina
  • 200 gr telemea
  • 1 ceapă medie
  • 3 caţei de usturoi
  • sare, piper

Tăiem ceapa mărunt, usturoiul la fel si le călim puţin la foc mic în ulei de măsline si puţină apă. Adăugăm spanacul si mai lăsăm pe foc vreo 5 minute . Punem apoi amestecul deoparte să se răcorească. Intre timp batem puţin ouăle, adăugăm smântâna, pesmetul, făina, telemeaua, amestecul cu spanac, sare, piper. Omogenizam bine.

Tapetăm o tavă cu hârtie de copt (eu am avut o cratiţă rotundă cu diametrul 24 cm, dar dacă aveţi o tavă pătrată, mai micuţă va arăta mai bine tăiată pătrăţele 🙂 ).

Coacem pentru 30-35 de minute în cuptorul preîncălzit, la foc mediu. După ce e gata, o lăsăm puţin să se odihnească si o tăiem călduţă. Noi n-am mai avut răbdare, am porţionat-o cam fierbinţică si nu a apucat să se închege cum trebuie.

A fost minunată, chiar i-aş da un premiu pentru cea mai bună papică de luna aceasta 🙂 !!! Cred că merge tare bine si cu lobodă, aşa că aşteptăm neastâmpăraţi primăvara să o tot gătim 🙂 !!

Poftăăă!

Bunicii de la Deva

Dor, dor de bunici

Luminează licurici,

Cale, gânduri, ziua toată,

Si ne îndrumă sănătoşi

Pân’ la poartă tot voioşi!

Să tot fie vreo două săptămâni de când amânăm plecarea la bunici…Ba, bunica a fost doborâtă de-o răceală zdravănă, ba iarna grea, omătul mare … Dar mâine de-om fi sănătoşi cu toţii am zbughit-o 🙂 !

Prima vizită la bunici a fost când Mati avea 4 luni si de-atunci nu trece 0 lună fără să ne cuibărim în casa lor… Stăm câte-o săptămână, uneori si mai bine si ne bucurăm pe cât putem unii de alţii. Ii mulţumesc lui D-zeu că mi-a dat părinţi tineri, energici si cu râset de copil în suflet, acum bunici atât de iubiţi şi mereu pomeniţi de Matei :

– Mama, cine înoată  ?

– Foca  .                                             

– Si mai cine?                                        

– Si bunicu!

– Ce cântecel vrei să-ţi cânt?

– Cu bunica!

Si altele, si altele…

Nu ştiu unde-si depozitează bunicii atâta răbdare, tandreţe si tărie, căci uneori îmi par plămădiţi din ele! Nu ştiu de unde atâtea poveşti si poezioare, mutriţe si maimuţăreli! Si zău, nu ştiu ce-ar fi copilăria  fără ei,  fără buni si străbuni, fără moşi si strămoşi…