Oleaginoasele (nuci,migdale,alune,seminţe de floarea-soarelui,dovleac, susan, in)

In jurul  vârstei de 1 an putem începe să introducem în alimentaţia copilului şi această categorie de alimente, dar la început în cantităţi mici. Eu i-am oferit prima dată lui Matei nuci în masa de fructe, apoi cu tăieţei integrali si miere. Am trecut la migdale, seminţe de dovleac si susan. Bineînţeles, toate măcinate foarte fin si hidratate, adică înmuiate în apă plată câteva ore bune ( migdalele chiar peste noapte). Acum, la un anisor si 8 luni le păpăm si aşa ca gustare, căci avem slava Domnului la dinţişori 🙂 ! Si Matei cere foarte frumos „minţe’, nuca si „dale”.

De ce este bine să le oferim copiilor nostri tot felul de seminţe?  Deoarece conţin grăsimi sănătoase si se dovedesc a fi energizante, de asemenea au un conţinut mare de fibre si astfel ajută digestia. Si în plus:

Nucile sunt o sursă nemaipomenita de magneziu, potasiu, fosfor si acid folic.

Migdalele conţin calciu, magneziu, vitamina E.

Seminţele de dovleac sunt o sursă bună de proteine, vitamina K, fier, zinc.

Seminţele de susan au un conţinut foarte ridicat de calciu si în plus vitamina B1, magneziu, seleniu, fosfor.

Bineînţeles toate în stare crudă, neprăjite .

Cam atât pentru azi, dragii mei! În rest sănătate si armonie în toate!

…si hărnicuţul meu,care ajută la spartul nucilor :)!

Supica de azi

Aşa de aproximativ trei luni îi dau lui Matei să pape linte si năut. Leguminoasele sunt o sursa excelentă de proteine si eu le pregătesc o dată pe săptămână pentru  băieţelul meu, atunci când nu îi ofer cărniţă sau ou. Stiu, sunt o norocoasă că Matei mănâncă si astfel de bunătăţi pe care de altfel le îndrăgim si noi, părinţii lui 🙂 .

In gătirea leguminoaselor este importantă tehnica de preparare. Acestea se pun la înmuiat 8-12 ore( eu le las peste noapte), se scurg de zeama în care au stat la înmuiat , se spală bine şi se fierb suficient. Adică, lintea 30-60 de minute, iar năutul 3 ore.

Aşadar pentru supica-cremă avem nevoie de:

  • 2 linguri linte înmuiată în prealabil (dacă copilaşul este mai mic si nu i-aţi mai dat puteţi să începeţi doar cu o lingură)
  • un morcov mediu
  • o bucăţică de ţelină
  • o jumătate de ceapă mică
  • o jumătate de cartof mediu
  • un praf de sare
  • puţină zeamă de lămâie (lintea e bogată în fier care se absoarbe mai bine în prezenţa vitaminei C din sucul de lămâie)
  • ulei de măsline

Iată-le :

Aceste cantităţi sunt pentru două porţii mari, adică pentru două zile.

Prima dată punem doar lintea la fiert, deoarece necesită mai mult timp de fierbere. După un sfert de ora adaugăm legumele tăiate bucăti mai măricele, căci oricum le vom pasa. Mai fierbem aproximativ 25 de minute. Nu puneţi multă apă, doar cât să treacă cu un deget de legume. Când sunt fierte, adăugăm puţină sare, zeama de lămâie si ulei de măsline si o pasăm cu blenderul.

O servim cu bucurie alături de crutoane, pâinică proaspătă sau ce vă cade bine.

E tare hrănitoare si gustoasă si o puteţi prepara si pentru întreaga familie dacă o condimentaţi cu măiestrie 🙂 .

Să creşteţi sănătoşi si nemoftuoşi 🙂 !

Nu,nu,nu…….bineee!

De vreo lună şi mai bine suntem în faza NU-ului. Totuşi acum parcă ne-am mai domolit puţin si Nu-ul nu mai e aşa de vehement. În cărţile de specialitate se spune că piticoţii spun mai des Nu, deoarece îl aud mai des de la părinţii lor. Cu siguranţă nu reuşim să ne controlăm cât ar trebui şi să încercăm să înlocuim Nu-ul cu alt cuvânt, sau pur si simplu să nu spunem nimic şi să luăm copilul din acel loc si să-i distragem atenţia. Dar mai mult decât atât e vorba de faptul că abia de-acum copilul începe să fie conştient de personalitatea sa unică. Si atunci este absolut necesar pentru a-şi stabiliza sentimentul identităţii să se opuna părinţilor si să spuna Nu. E o perioadă extrem de grea pentru noi părinţii, dar  pentru puiuţii de om e si mai derutant, căci în interiorul lor se dă o bătălie aprigă între bebeluşul care a fost si copilul în devenire, care poate merge si explora lumea singur.

Am citit o carte minunată, pe care v-o recomand din tot sufletul, Totul se întâmpla înainte de 6 ani de Ana Savin, în care această perioadă este numită foarte frumos prima adolescenţă( 2-4 ani) . Autoarea face o paralelă interesantă între aceasta vârstă si cea a adolescenţei ,când pentru a atinge echilibrul superior al unui adult, preadolescentul trebuie să înceapă „să spargă” echilibrul copilăriei. Si de aici toate tensiunile, negarea si rebeliunea. La fel procedează acum si copilul, sparge echilibrul de bebeluş când era total dependent de mama si încearcă să-si descopere individualitatea. E o faza pozitivă în dezvoltarea sa, fără de care ar rămâne blocat în echilibrul de bebeluş.

Aşa că să ne rugăm să ne dea Dumnezeu răbdare, răbdare si iar răbdare cu puiuţii nostri.

Si acum să vă redau un dialog cu băieţelul meu de un an şi sapte luni:

– Mama, hai să ne schimbăm!

– Nu, nu,(fuge) …bineee! ( Eu spun ca el, bine, si îl schimb.)

– Mama, hai să ne îmbrăcăm!

– Nu, nu,nu, …….bineee!  (La fel  îl aprob si fac ce trebuie.)

– Mama, hai să-ti dau ciocanul!

– (ezită o secundă) Haiiii!

– Mama, hai la băiţă!

– Haiiii!

Minunată comunicare, nu 🙂 ?

Un week-end cât mai inspirat! Să fiţi sănătoşi!

Cu ce l-am omenit noi pe Daviduţ

Ieri ne-am bucurat de musafiri tare dragi, David si mămica lui. Din păcate îi vedem tare rar, căci s-au mutat atât de departe….Si ne e dor de compania lor, dar ne răzbunăm noi la primăvară când o să ne mişcăm altfel şi o să ieşim cu toţii la verdeaţă!!

Trebuie să vă spun despre David că e un mâncăcios (la fel ca prietenul lui 🙂 ), pasionat de toate bunătăţile pregătite de mama lui. Si atunci m-am gândit să pregătesc un desert delicios si sănătos  si,  spre bucuria mea Daviduţ a fost fermecat de bombonelele mele.

Avem nevoie de:

  • 0 banană medie
  • 8-10 biscuiţi de casă sau mai mulţi, depinde de mărimea lor
  • o linguriţă rasă de pudră de roşcove
  • scorţişoară
  • nucă măcinată

Mărunţim biscuiţii în blender. Procedăm la fel şi cu banana, scorţişoara şi carobul. Amestecăm totul într-un castron iar apoi formăm cu mâna bombonele cât de rotunde putem si le rostogolim prin nuca măcinată.

Mai presărăm şi deasupra puţină nucă … şi le oferim prichindeilor .

Matei nu a fost atât de impresionat, dar David a păpat la două mâini :)!

Mulţumim de vizită, dragii noştri şi vă mai aşteptăm!

Poftă  de bunătăţi tuturor !

Tartă alpină cu mere

Duminică am avut musafiri mici şi mari. Pe lîngă nelipsiţii biscuiţi cu brânză Cheddar care îşi fac apariţia în fiecare week-end am pregătit şi aceasta tartă cu un gust la înălţime 🙂 .  Singurul lucru pe care l-aş face altfel data viitoare ar fi să pun mai multe mere, respectiv să acopăr întreaga suprafaţă a tartei cu mere.

Avem nevoie de:

  • 220 gr făină
  • 100 gr zahăr tos
  • 125 gr unt
  • 2 ouă
  • coajă de lămâie sau portocală( eu am pus de portocală)
  • 4 mere medii sau mai multe (cum vă place)
  • 1 plic praf de copt (eu am pus doar jumătate)
  • 6 linguri lapte
  • esenţă de rom sau vanilie
  • miere, scorţisoară

Prima dată topim untul si apoi îl lăsăm să se răcească puţin. Intre timp mixăm ouăle cu zahărul si un praf de sare până devin mai spumoase. Adăugăm untul, esenţele, coaja de portocală apoi treptat făina amestecată cu praful de copt şi laptele. Alatul va fi moale.

Turnăm aluatul într-o formă unsă si tapetată cu hârtie de copt (a mea avea diametrul 24) si nivelăm cu o spatulă de plastic.

Curăţăm merele, le tăiem în două, le scoatem sâmburii si le crestăm cu cuţitul în pătrăţele. Le aşezăm peste aluat, apăsând uşor şi presărăm puţin zahăr.

Introducem în cuptorul preîncălzit la 180 de gr si coacem 30-40 de minute. Din cauza căldurii merele se vor desface.

O ungem cât e caldă cu miere şi o pudrăm cu scorţişoară.Tare e aromată , înmiresmată şi pufoasă!!!!!! Merge de minune lângă o ceaşcă de cafea cu lapte şi nişte prieteni dragi 🙂 !

Să fiti sănătoşi şi voioşi!

Inspiraţie: Laura Adamache