Langoşi!!!

Mănânc langoşi cu o plăcere bolnavă :), mănânc langoşi cu o bucurie copilărească cu gura doldora, mănânc langoşi dimineaţa cu dulceaţă, la prânz cu brânză şi mărar, seara, noaptea în vis, oricând… Dar din păcate mănânc atât de rar, căci cei găsiţi pe la gherete nu îndrăznesc să-i gust :(. In ultima vreme , vecina mea, tanti Maria m-a răsfăţat mai des cu gogoşelele plate şi de aceea mi-am luat inima -n dinţi şi am rugat-o să mă-nveţe secretul minunăţiilor.

Aşadar ne trebuie:

  • 1 kg de făină
  • apa calduta
  • 40 gr drojdie proaspata
  • 1 ou opţional
  • brânză de oaie mai tare pentru umplutură
  • ulei pt prăjit
  • sare

Se prepară mai întâi maiaua cu puţină apă călduţă în care se dizolvă drojdia şi se presară apoi o lingură de făină. Se lasă 10 minute deoparte. După aceea se amestecă cu făina, sarea si oul, daca nu sunt de post şi se adaugă puţin câte puţin apă călduţă până se obţine un aluat care nu se mai lipeşte de mâini. Se lasă la dospit într-un vas acoperit cu un ştergar 30-40 de minute.

Se imparte aluatul în suluri lungi iar apoi în grămăjoare asemeni celor din imagine.Apoi se întind cu sucitorul una câte una şi se adaugă brânzica….

… si se împătură presând cu degetele uşor marginile pentru a nu se desface în timpul prăjirii.

Se prăjesc în ulei încins pe-o parte şi pe cealaltă. Când sunt gata îi scoateţi pe o tavă tapetată cu  serveţele pentru a mai absorbi uleiul.

Să vă mai vorbesc despre gust, miros sau fragezime ?! Cred că tortura fotografiilor e suficientă 🙂

Deja v-aţi apucat de treabă? ? Atunci, la langoşi înainte 🙂 🙂 :)!!!

Anunțuri

Prăjitură cu dovleac

Aş fi vrut să vă seduc cu mai multe reţete cu dovleac toamna aceasta , însă lunile au zburat şi toamna mea, dragă ne părăseşte acuş… Mă-nfioară gândul iernii lungi şi apăsătoare, îmi displace decorul alb – negru şi visez cu nesaţ la simfonia de culori a primăverii… Dar până atunci mai e cale multă şi trebuie să mă mulţumesc cu căldura din privirea celor dragi, cu parfumul de scorţişoară şi vanilie al prăjiturilor şi cu muzica din glăsuirea copilului meu…

Să trecem deci la parfumul de scorţişoară 🙂 !

Avem nevoie de:

pt blat:

  • 2 ouă
  • 9 linguri de zahăr
  • 9 linguri de ulei
  • 9 linguri de lapte
  • 12 linguri de făină
  • 1 lingurita praf de copt

pt umplutură:

  • dovleac ( eu am pus o felie cam de jumătate de kg, dar puteţi pune şi mai mult dacă vă place să simţiţi din plin gustul de dovleac)
  • zahăr (din nou după gust şi în funcţie de cât e de dulce dovleacul)
  • scorţişoară

Dovleacul îl radeţi pe răzătoarea mare şi îl căliţi cu zahărul până scade sucul pe care îl lasă.După ce aţi stins focul adaugaţi scorţişoara şi lăsaţi-l să se odihnească până pregătiţi blatul.

Frecaţi ouăle cu zahărul bine-bine, apoi adaugaţi încet uleiul amestecând bine. Puneţi şi făina amestecată cu praful de copt, dar alternativ cu laptele. Eu am pus două linguri de făină, am amestecat, apoi am pus două linguri de lapte şi tot aşa. Aluatul trebuie să curgă când e gata.Se unge tava cu unt (e preferabil să fie o tavă sau o formă mai mică, cu diametrul maxim 24/24 , căci altfel nu creşte destul aluatul) si se tapetează cu făina. Se toarnă jumatate din aluat şi se dă la cuptorul preîncălzit pentru 10 minute la foc mediu. Se scoate şi se pune amestecul de dovleac. Se toarnă restul de aluat şi se pune la cuptor pentru aproximativ 30 de minute. (faceţi şi testul scobitorii)

Se taie când e răcită şi se pudrează cu zahăr.E o prăjitură minunată, pe care o s-o îndrăgească mai ales cei mici. Se poate pregăti şi cu mere ( un kg de mere tăiate cubuleţe în loc de dovleac) Noi am încercat ambele variante şi sunt la fel de îmbietoare.

Si acum fotografiile cu ajutorul meu :)!!Păpăm dovleacul şi crud după cum observaţi 🙂 !

Si o feliuţă lângă o cafea cu lapte , pentru voi!Reteta preluată de la Laura

Chec cu aromă de week-end :)

Mmmmm!! Ce bine miroase a week-end, a răsfăţ , a tati… Da, din păcate în timpul săptămânii ne bucurăm atât de puţin de prezenţa lui tata, încât sfârşitul de săptămâna e o sărbătoare continuă cu plimbări, jocuri şi multe bunătăţi… De aceea va ademenesc cu acest chec ciocolătos pe care să-l savuraţi dimineaţa la o cafea aburindă.

Reţeta e inspiraţie din bunătăţile din bucătăria Mihaelei http://mihaela-bunatati-din-bucataria-mea.blogspot.com/2010/04/

Aveţi nevoie de:

  • 200 de gr ciocolată
  • 125 gr unt moale
  • 4 ouă
  • 4 linguri bune de zahăr
  • 50 de gr iaurt simplu
  • o mână de migdale măcinate (opţional)
  • 220 gr de făină
  • 1 plic praf de copt

Prima dată mixăm ouăle cu zahărul până se albesc. Apoi adăugăm untul moale, ciocolata (eu am pus-o jumătate rasă, jumătate ruptă în bucăţele), iaurtul, omogenizam şi turnăm şi făina amestecată cu praful de copt. Turnăm compoziţia în tava de chec şi coacem aproximativ 40 de minute la foc mediu. Vă sfătuiesc să faceţi testul cu scobitoarea. După ce se răceşte o putem pudra cu zahăr, eu am lăsat-o însă negricioasă 🙂

Bun, buuun, buuuuuuuuun!!!

Să aveţi un week-end însorit, înmiresmat şi înviorat de râsete de copii!!

Supă – cremă de sfeclă cu crutoane

Fier, vitamina C, zinc… Acestea sunt doar trei dintre minunăţiile pe care le conţine aceasta leguma fabuloasă, sfecla !! Trebuie să recunosc că până nu demult, dolofana roşie 🙂 nu era consumată la noi în familie decât sub formă de salată. Rasă pe răzătoarea mică, cu puţin ulei de măsline, oţet balsamic şi o mână de chimen,  încununa câte un prânz generos.

Dar, acum în goana mea neostoită după reţete cât mai variate şi sănătoase pentru Mati, am descoperit această supă uşor acrişoară, hrănitoare şi extrem de apetisantă.

Avem nevoie de:

  • o sfeclă micuţă
  • un morcov potrivit
  • o ţelină cât o nucă
  • un cartof mic
  • o jumătate ceapă
  • ulei de masline
  • crutoane

Din aceste cantităţi o să obţineţi o supică din care puiuţul vostru o să pape două zile. Dacă doriţi să pregătiţi mai multă, pentru întreaga familie, atunci dublaţi cantitea de legume.

Sfecla şi morcovul se rad pe răzătoarea mare iar celelalte legume se taie cubuleţe. Se acoperă cu apă şi se fierb 30 de minute la foc mic. Atenţie la ceas şi la foc pentru că dacă vor zăbovi mai mult îşi vor pierde calitaţile nutritive.

După ce au fiert mai vărsaţi din zeama într-un bol şi pasaţi cu ajutorul blenderului. Apoi dacă mai e nevoie mai adăugaţi zeamă. Puneţi supica în castronel şi adăugaţi crutoanele stropite cu ulei de măsline.Savuraţi-o în tihnă, sorbindu-i din plin toate aromele!Matei a mâncat un ditamai bolul (de fapt cel din imagine) cu mare bucurie!

Pofta bucuroasa puiuţilor voştri!

Biscuiţi fără ou

Biscuiţii sunt nelipsiţi din meniul zilnic al celor mici, fie că îi adaugăm în fructe, în iaurt , în lapte , fie pur şi simplu îi dăm spre ronţăială  ca o gustare. De asemenea sunt salvatori atunci când călătorim la drum lung şi prichindelul ne tot cere ceva de papa…Si tocmai pentru că sunt omniprezenţi în meniul nostru,  eu încerc cât pot să-i evit pe cei din comerţ care după cum bine stiţi conţin o mulţime de E-uri…

Să trecem la treabă!!!

Avem nevoie de:

  • 300 de gr de făină (albă sau integrală, sau jumi-juma)
  • 100 de gr unt
  • 2 linguri de zahăr brut
  • 150 de ml lapte

Amestecăm întâi făina cu untul lăsat din timp să se înmoaie. După cum veţi observa eu am folosit mixerul pentru acest prim pas. Apoi adăugăm zahărul şi laptele iar dacă aluatul e înca lipicios mai punem  făină. La mine a mai fost nevoie de înca vreo trei linguri. Omogenizam bine şi întindem o foaie nu foarte subţire. Decupam biscuiţii în diferite forme. La noi au fost clopoţei de data asta şi apoi din restul de aluat câteva rotiţe . Aşezăm hârtie de copt într-o tavă şi aranjam biscuiţii. Dăm la cuptor pentru aprox 25 de minute la foc mediu.

Aşa arătau clopoţeii:

Si aşa rotiţele:

Si aşa arăta Matei ronţăindu-i 🙂 :

După ce se răcesc ar fi bine să-i păstraţi într-un borcănel de sticlă. Ei sunt crocanţi, dar după o zi, două se mai înmoaie.Spor la ronţăială, piticoţi !