De ziua ta…

                                          Reţeta de la Laura cu mici modificări făcute de mine

… iubirea mea!!!!!! Anul acesta aniversarea atât de mult aşteptată a lui Cătă a fost cu „peripeţii”. Noaptea de dinainte în loc să ne prindă la un pahar de vin parfumat , ne-a pus la cea mai grea încercare de pâna acum , ca părinţi… Mateiuţ a făcut o laringită extrem de urâta şi noi ne-am perindat întreaga noapte pe la urgentă… A  doua zi , chiar în 29 eram toţi sfârşiţi de oboseală si puiul nostru atât de necăjit încât nimic nu-i însenina chipul… Si totuşi, pentru tati nostru bun şi drag am pregătit acest tort fin şi diafan care ne-a vrăjit cu gustul său şi ne-a mai îndulcit puţin ziua.

Avem nevoie de:

  •  250-300 g. biscuiţi simpli/fursecuri (eu am folosit fursecuri)
  •   150 g. unt
  • 500 g. Mascarpone
  •   200 ml. lichior de cocos/Pina Colada
  •   150 g. zahăr (chiar mai putin, depinde de gusturi)
  • 4 foiţe de gelatină sau 8 g. gelatină granule
  •   19 bomboane Raffaello
  •   50 g. fulgi de cocos

Mărunţiţi/măcinaţi biscuiţii la robotul de bucătărie; dacă nu aveţi unul, puneţi-i într-o pungă, închisă etanş, unde îi veti zdrobi cu sucitorul.
Untul, lăsat din timp la temperatura camerei se amestecă bine cu biscuiţii pisaţi.
Compoziţia rezultată se presează pe fundul unei forme detaşabile, cu diam. de 24 cm. (apăsaţi bine cu degetele). Puneţi apoi la frigider să se întărească.

Intre timp pregătiţi crema. Puneţi gelatina la înmuiat în aprox 100 ml apă. Amestecaţi zahărul cu lichiorul şi apoi cu brânza mascarpone, pe care însă aţi scos-o din timp de la frigider,căci altfel o să păţiţi ca mine , o să se facă cocoloaşe şi veţi fi nevoiti să amestecaţi cu mixerul :). După ce gelatina s-a înmuiat topiţi-o la bain-marie, dar cu mare grijă, apa nu trebuie să clocotească. Apoi luaţi două linguri din amestecul de brânza, lichior şi zahăr şi turnaţi  peste gelatină, omogenizaţi şi abia apoi puneti gelatina peste cremă. Astfel nu se vor forma cocoloaşe. (mulţumesc Laura pentru preţiosul sfat)

Scoate-ţi blatul de la frigider, puneţi de jur împrejur bomboanele raffaello şi apoi turnaţi crema astfel încât să  acopere bomboanele. Puneţi tortul la frigider peste noapte. La noi nu s-a putut, aşa că a stat doar 4 ore.  Insă va sfătuiesc să-i acordaţi răgazul nopţii, căci feliuţa de a doua zi a fost mai savuroasă şi aromele s-au întrepătruns mult mai bine.

E un tort special de o fineţe rară , luminos şi pufos ca prima ninsoare…

La mulţi ani, iubitule!

Anunțuri

Pastă de peşte

Iubesc toamna! Iubesc pasiunea şi melancolia ei, culorile şi foşnetul ei, iubesc amintirile mele de toamnă… Copilărie, adolescenţă, părinţi prea iubiţi, prieteni atât de dragi, clipe atât de intense. Ce-i cu atâta poezie pentru o banală pastă de peşte o să vă întrebaţi?? Păi, dacă v-aş spune că era una din bucuriile gustative ale copilăriei mele si, atunci când îmi ung cu lentoare o felie de pâine aromată sunt acolo , acasă ,printre ai mei…

Zilele acestea am avut tot soiul de astfel de experienţe proustiene şi am de gând să vă împărtăşesc cu drag câteva dintre ele 🙂

Mama pregătea mult dorita pastă simplu,doar cu peşte, ceapă, unt, lămâie şi condimente. Eu am mai adăugat câte ceva în plus, inspirată de alte reţete la fel de minunate.

Ne trebuie:

  • o conservă ton în suc propriu(e mai gustus cel bucăţi)
  • 2 fire subţiri de ceapă verde(sau o jumătate de ceapă roşie)
  • 100 gr de unt
  • zeama de la o jumătate de lămâie sau mai puţin, depinde de gusturi
  • două linguri de caşcaval ras sau pur şi simplu bucăţele cum l-am lăsat eu
  • sare, piper

Se pun toate ingredientele într-un castron şi se omogenizează cu ajutorul blenderului stik.Se  serveşte pe pâine prăjită sau proaspătă, cu câteva masline verzi sau cu o roşie .

E delicioasă, se prepară repede şi poate fi servită la micul dejun sau la cină sau ca aperitiv la petreceri!

Poftă si o toamnă minunată alături de cei dragi!

P.S.  O dată cu aceasta reţetă am inaugurat şi aparatul primit cadou de la dragul meu soţ, aşa că dacă calitatea  fotografiilor nu  va fi cea cu care v-am obişnuit e, deoarece de acum eu, singurică, fără ajutor profesionist 🙂  îmi voi face pozele  😦

Prima vacanţă in trei

…sau mai bine zis o vacanţă nebună- nebunăă!!! In cea mai mare parte o nebunie frumoasă, dar si puţin haos, precipitare, oboseală etc, etc…De’, aşa e omul, orice i-ar spune cei cu experienţă, până nu simte pe pielea lui nu-i vine a crede. Căci în naivitatea noastră de părinţi începători, am întrezărit doar bucuria  şi dezmăţul lui Matei la vederea mării şi a nisipului … De ce să ne mai gândim la ţipetele şi jalea amară la plecarea de pe plajă şi la ieşirea din spuma mării sau la frenezia aruncării cu nisip … Nisipul fin ca o mătase aurie, nisipul cald şi izbăvitor al insulei a devenit în primele două zile cel mai aprig duşman al nostru(al meu şi al lui Cătă, fireşte)! Matei s-a îndrăgostit însă de atingerea lui şi îl gusta, îl mirosea, îl pipăia cu toata suprafaţa pielii şi  îşi înceţosa privirea cu cristalele lui… A fost o luptă extenuantă care a luat sfârşit după vreo două-trei zile , căci aşa e iubirea se mai domoleşte cu timpul şi nu mai e aşa de năbădaioasă ca la început :).

Cea de-a doua pasiune mistuitoare, marea cea mare, a pârjolit mai mult inima băieţelului nostru, adică până în ultima zi.  Prima întâlnire a decurs firesc ca şi cum se ştiau şi se aşteptau de mult, căci Matei a păşit în mrejele ei fără reţineri şi fără teamă. Pentru mine a fost miraculos felul în care băieţelul meu se contopea cu acel peisaj, care părea că-i aparţine dintotdeauna. Lungile plimbări în apă cu Cătă se lăsau  cu tumbe, iar bătaia apei cu mânuţele lui neobosite era cea mai frumoasă declaraţie de iubire, acea iubire pură, neiscoditoare şi fără oprelişti pe care fiecare dintre noi o respirăm în jurul copiilor noştri. Pe plajă, vroia să ia cu el apa cea mare şi ne gonea mereu să i-o aducem în găletuşă sau dacă i se parea că nu suntem destul de eficienţi, alerga el şi o îndesa în aceiaşi găletuşă de nădejde…O altă descoperire pe tărâmurile Greciei a fost piatra. Primul cuvânt rostit de Matei după clasicele mama, tata, papa, apa, nenea, ceau a fost surprinzător PIATRA. Si îndeletnicirea de a arunca pietre în apă de pe dig, a devenit proverbiala din a treia zi a vacanţei noastre. Ne ştiau localnicii de prin micul port şi uneori câte un bătrânel amabil îi mai aducea el muniţie lui Mati.

Pe lângă toate acestea au mai fost plimbările agale prin sătucurile pitoreşti ale insulei, prin coloratul oraşel Limenas, mesele delicioase la tavernele însorite şi mult savuratul răgaz de seară când puiuţul nostru cădea răpus de atâta iubire tumultoasă iar noi sorbeam în tihnă o bere şi ne desfătam cu tradiţionalele măsline stafidite.

La plecarea spre casă, cocoţaţi pe bacul ce părăsea insula, am mai contemplat  o data zborul păsărilor mării, am memorat freamatul apei , ne-am inundat corpul cu aerul sărat şi proaspat şi ne-am promis că o sa ne întoarcem pe aceste meleaguri când Matei va fi suficient de mare să-i depănăm din fir a păr povestea primei lui vacanţe…