Mierea-n bucate…

A venit şi vremea mierii, vremea răsfăţului auriu…. Da, acum că am trecut pragul primului anişor meniul nostru devine tot mai bogat şi  ne bucurăm să încercăm tot felul de gusturi şi arome noi. Dintre toate, însă mierea e spuma zilelor noastre, bunătatea- bunătăţilor! Şi uite aşa au apărut pâş! pâş! Biscuiţii cu miere şi scorţişoară!

Reţeta e pe cât de simplă pe atât de gustoasă şi sănătoasă.

Avem nevoie de :

  • 500 gr făină
  • 150 gr miere
  • 250 gr unt
  • 1 linguriţă scorţisoară

Eu am făcut doar din jumătate de cantitate, iar miere am pus după ochi cam 50 de gr, deoarece nu am vrut să fie atât de dulci.  Am folosit şi făină integrală şi făină albă(jumi- juma)Doar cu făină integrală ies prea înecăcioşi.

Untul îl frecăm spumă şi adăugăm mierea şi scorţişoara. 

Apoi treptat- treptat adăugăm făina până obţinem un aluat omogen şi dens.

Îl frământăm cu mâna pe masa de lucru iar apoi întindem o foaie groasă de vreo 5 mm.

Decupăm biscuiţi în diferite forme , îi aşezăm într-o tavă pe hârtie de copt şi îi întepăm cu furculiţa.

Îi coacem la foc potrivit (să fiţi cu ochii pe cuptor, căci sunt gata foarte repede 10-15 minute)

Îi puteţi păstra într-o cutie de sticlă(sau borcan) una-două săptămâni.

Sunt gustosi şi sănătoşi şi pentru pitici şi pentru mămici :)!

Şi aşa cum v-am obişnuit iată-l şi pe Matei molfăindu-i!


O zi de joacă cu Matei

Cum ne mai jucăm? Adică cum se petrece o zi de joacă pe la noi?  Dimineaţa după trezire ne bucurăm încă puţin de prezenţa lui tata şi încingem o v-ati ascunselea după pătuţ. E un moment tare haios mai ales că la un moment dat tata chiar  dispare la serviciu :). După micul dejun şi porţia de plimbare de dimineaţă urmează jocul cu oala sau cu capacul şi cu lingura (asta în bucătărie cât mai trebăluieşte mama puţin). Se porneşte un tărăboi pe cinste, care de cele mai multe ori se încheie apoteotic (mai ales pentru vecini) cu azvârlitul capacului pe podea. Apoi trecem la joaca de dinaintea somnului de prânz, aşa cam o jumătate de oră, în patul mare. Aici avem mai multe variante fie alegem o jucarie şi o analizăm îndelung, fie o cărticică pe care o studiem cu nesaţ (căci tare ne mai plac pozele mari şi colorate) fie pur si simplu ne jucăm cu degeţelele (piţigaie-gaie) sau învăţăm de zor unde e năsucul, guriţa, urechile etc.

Seara,  înainte de somnic citim o poveste scurtă, mai bine zis un sfert de poveste,căci atenţia noastră zboară iute la alte imagini, cântam nişte cântecele domoale sau spunem poezioare.

Pe lângă toate acesta nu putem să nu amintim joacă noastră favorită azvârlitul jucăriilor din pătuţ, din scaunelul de masă, din patul mare sau pur şi simplu dintr-o parte în alta atunci când ne deplasăm de-a buşilea. Şi când se termina jucăriile ne aruncăm şosetele, pantalonii sau ce mai găsim la îndemână…

Iar cel mai proaspăt joc al nostru, abia scos din „cuptorul”cu idei al mamei e cel cu jucăria agăţată de un cordon. Pe lângă faptul că ne place nespus s-o târâm după noi prin casă, ni se pare foarte interesant să tragem de cordon până ajunge jucăria la noi şi tot aşa la nesfârşit..

Am mai experimentat şi jocul de-a pipăitul şi ne-am înmuiat mânuţele în diverse „preparate” : coca pentru biscuiţi, spanacul cu paste, cubul de gheaţă, frunzele de ceapă verde etc.  Ar mai fi jocul de-a trânta cu pernele, jocul „Găseşte jucăria”(acestea sunt specialitatea lui tata 🙂 ) , jocul  „In care cutie încap mai multe jucării?” şi altele şi altele….

Şi peste toate aceste jocuri se aşterne de fiecare dată o bucurie nemărginită, un râs sprinten şi zgomotos, o dorinţa tot mai aprigă de a experimenta şi de a descoperi mai mult şi mai mult din tot ce ne înconjoară. Iar eu nu încetez să mă minunez de energia exuberantă şi de inocenţa infinită a copilului meu şi să mulţumesc spre cer pentru binecuvântarea primită…..

Voi cum va mai jucati ?

Pâine cu iaurt

Trebuie să vă mărturisesc că dintre toate blogurile culinare (şi am cutreierat multe) preferatul meu de departe e cel al lui Edith Frincu. Are ceva aparte, o anumită familiaritate, un iz de „acasă”. Felicitari, dragă Edith, din toată inima! Gătesc mult şi mai ales mă inspir mereu din reţetele ei minunate şi astfel am observat că multe dintre ele pot fi adaptate pentru băieţelul meu de un an. Aşa că azi voi pregăti o delicioasă  şi sănătoasă  pâine cu iaurt, pe care Matei o adoră.

Avem nevoie de:

  • 280 gr. făină (eu folosesc pentru Matei integrală, dar iese foarte pufoasă şi cu făină albă)
  • 250 gr. iaurt
  • 1 ou
  • 1/2 linguriţă sare (sau deloc)
  • 1/2 linguriţă zahăr (sau deloc)
  • 1 praf de copt
  • opţional seminţe, fulgi de ovăz.

Amestecăm într-un castron toate ingredientele cu mixerul. Vom obţine un aluat moaaale şi lipicios.

Îl punem într-o formă (rotundă sau dreptunghiulară) pe care am aşezat hârtie de copt şi coacem aproximativ 40 de minute.

Puteţi adauga deasupra  seminţe sau fulgi de ovăz.

Aşa arată drăguţa tocmai scoasă din cuptor!!!!

Şi iată-l pe Matei savurând-o! Dab, dabbbbbb cum ar exclama el…..

Bucuraţi-vă de pâinică împreună cu toţi cei dragi!

A trecut un an….

Când, cum şi câte mi-au scăpat printre degete!

Azi Matei împlineşte un an! La mulţi ani, dragul mamei! Să creşti voinic şi sănătos, puternic şi generos!

A fost un an extrem de greu pentru mine, dar şi nemaipomenit de frumos, cel mai frumos din câţi am trăit până acum! Încep să simt că Timpul se mai aşează şi deşi nu va fi mai uşor, ştiu ca va fi din ce in ce mai frumos! E cel mai de preţ dar pe care ni-l poate face D-zeu : să ne creştem copiii fără să-i îngrădim, fără să-i încărcăm cu poverile noastre, fără  să-i  copleşim cu aşteptări măreţe!

Zi de zi mă lupt cu mine şi mi se pare că reuşesc atât de puţine, dar o iau mereu şi mereu de la capăt, sperând că mâine voi izbuti mai mult şî mai bine!

De aceea aş vrea ca rândurile aşternute pe acest blog să vă încurajeze şi să vă dea putere atunci când simtiţi că aţi ajuns la capătul răbdării, când nu mai găsiti resurse, sunteţi obosiţi şi fără vlagă.

În final aş vrea să citez un poet  la ale cărui versuri mă întorc mereu: Copiii noştri nu sunt ai noştri/ Ei sunt fiii şi fiicele vieţii care tânjeşte să se manifeste/Vin prin noi, dar nu din noi/ Si chiar daca sunt alaturi de noi, nu ne apartin/ Putem sa le daruim dragostea, dar nu si gandurile noastre./Caci ei au propriile lor ganduri. (Khalil Gibran)

Mami, tati, sunt cu ochii pe voi !