In miezul sufletului

Acum câteva zile am revăzut un om drag . Trecuseră luni si nu mi-am imaginat că o privire peste blândețea si profunzimea din privirea lui poate străbate atât de departe, ani si oameni si locuri… Abia ieri am aflat exact unde m-a purtat , desi incă de atunci am simtit emotia zile in suflet… Nu înțelegeam de ce mă răscolește si de ce o doresc atât de mult , nu înțelegeam de ce îi simt atât lipsa … Sunt nespus de recunoscătoare pentru toată tandrețea din ea, care mi-a arătat pentru prima data, atunci într-o zi de martie,  că nu e nevoie să rezolv, să salvez sau să îndrept .

Invăt, cu fiecare plâns, că după ce toate strategiile mele se fac praf, tăria iubirii constă în acceptarea reciprocă si nu în rezolvarea reciprocă a problemelor, în ascultarea si afirmarea reciprocă, nu în încercarea de a-I schimba sau îndrepta pe cei pe care îi iubim.

Multumesc !

 

2 săptămâni si 2 zile

E fericit . E în mijlocul brazilor. Cu tălpile în Arieș si cu pălăria de moț în nori. Cu gura plină de frăguțe si cu miros de fân în nări. Cu bunicul lui , care nu mai respiră de bucuria de a fi în Locul Lui , cu nepotul lui care nu se dă plecat de acolo niciunde. Cu bunica lui , care numai cu privirea lor poate respira oriunde.

Stie tot ce se întâmpla acolo, cu cele mai mici detalii, fiecare cosaș, fiecare pește, fiecare cățel hoinar.

Si vorbeste cu mine la telefon, cand are timp:

– Ce mai e nou pe la tine, mama ?

Si după ce-I povestesc, îl întreb cu glas ușor tremurat, dar convins că trebuie să ajung acolo, în locul ăla din suflețelul lui :

– Cum e, Matei? Ti-e tare dor de mine, mai poți?

Imi răspunde râzând :

– Da, mama, sunt foarte bine, doar știu ca vii !

Să râd si eu, să plâng , să râd, să plâng ?

13528881_1108596005868244_6896155806220863390_n

 

 

 

 

Despre păsări (partea a doua )

In februarie am scris partea I , atunci am început repetițiile pentru piesa de teatru, Colonelul si păsările. Imi căutam personajul si mă găseam pe mine, la fiecare replică. Atunci am început așa:  Asta e pentru copilul meu si pentru pasărea ce sălăsluiește în sufletul lui.  E pentru că vreau ca el să stie si pentru că mie mi-a luat mult să aflu.

Inceputul de azi, la câteva zile de la premiera piesei ar fi : Asta e pentru mine si pentru minunea de pasăre din sufletul meu.

Oamenii pot prinde aripi daca vor, spune personajul meu.  Eu am prins aripi. Si am cunoscut in ultimul an atâtia oameni minunati care au prins aripi. Nu imi mai e dor să fiu, acum Sunt. Tot ce-am dobândit în acest an e mai mult decât am sperat, de un milion de ori mai mult.

Niciodată nu mi-a fost teamă să dăruiesc, să iubesc cu toată ființa, din asta sunt făcută, am primit atâta iubire de la ai mei părinți , am simțit atâta iubire în casa lor, iubirea lor unul pentru celălalt m-a umplut mai mult decât pot exprima vreodata. Asta a atras întotdeauna un anumit tip de bărbati spre mine, bărbati care aveau atâta nevoie de iubire, atâta nevoie să-si umple sufletul, dar care mai apoi cuprinsi de o frică teribilă, căci nu-si imaginau că se poate simți atât , se blocau, fugeau sau o ferecau atât de tare până mă sufocau.

De multe ori mă învinovățeam că nu știu să am măsură, că nu trebuie să curgă șuvoaie, că nu sunt destul de deșteaptă, de frumoasă sau de spirituală, că nu sunt Destul. Azi știu că tot ce găseam în ei, era iubirea si forța mea si că de fapt si eu mă blocam, fugeam de mine si imi ferecam sufletul pentru a fi iubită.  Insetata după iubirea adevărată, primeam mângâieri străine si sărutări moarte.

Acum , mai conștientă ca oricând de puterea si energia iubirii mele, de tot ce am de dăruit, de toată frumusețea vieții si de toată fragilitatea ei, învăt să mă iubesc pe mine așa cum aș iubi acel bărbat pentru care aș face orice.

Da, uneori mă mai cuprinde o frică teribilă că poate nu va fi nimeni niciodată pe partea cealaltă să-mi dea îmbrățisarea pe care o pot cuprinde…

Nu vreau să-mi audă nimeni gândurile, vreau să-mi audă El  inima cum freamată!

Drumul e în mine… Zborul…

16iunie-381

 

Regula lui Matei

Ieri am hoinărit mult si pe-afară si prin tot felul de spații faine… La plecarea de acasă am simțit nevoia să reamintesc niste reguli, gen:” să nu-i deranjam pe alții , să nu se târască pe sub mese…  :) La final, Matei mi-a spus :” Mama, pot să spun si eu regulile mele? „Desigur, ce idee buna”, i-am zis . Si atunci a iesit cea mai frumoasă regulă pe care am auzit-o vreodată: „ Mama, poți să mă îmbrățișezi si să vorbești cu mine oricând, că nu mă deranjezi !”

Asta era regula lui, cea mai frumoasă regulă din Univers !!!!!!!!!!!!!!!

281062_481143105240137_1056543459_o

Despre păsări- partea I

„Oamenii pot prinde aripi dacă vor.”

Asta e pentru copilul meu si pentru pasărea ce sălăsluiește în sufletul lui.  E pentru că vreau ca el să stie si pentru că mie mi-a luat mult să aflu.

Dragul meu,

Aș vrea sa-ți mulțumesc pentru minunatele lecții de zbor pe care mi le predai de aproape 6 ani si pe care desi le-am privit , nu le-am simtit si primit până de curând. Stiu ca toate vin la timpul lor si e necesar să le îngăduim tot timpul de care au nevoie. Nu stiu  însă,  cum ai crescut așa repede si nici de ce eu „am crescut” așa de încet … Cred că orice părinte își dorește să fie invers… Acum, când mă izbește aproape zilnic forța cu care te desprinzi si nu mai ai nevoie de mâna mea în tot mai multe momente , când primul dințișor de lapte a zburat si el , când te antrenezi atât să stai cât mai mult într-un picior, de parcă contactul cu solul te istovește, acum simt ( desi in unele momente cu nod în gât) că mă desprind si eu alături de tine. Da, dragul meu , acum sunt capabila să zbor alături de tine. Si desi ti-am admirat mereu dansul, săriturile, cățărările si zborul, desi am avut în fața ochilor ascensiunea ta clipă de clipă  si ți-am fost alături atât cât am fost în stare , abia acum încep să mă înalț lângă aripile tale.

Oamenii zboară dintotdeauna , dragul meu, doar că unii afla abia mai târziu. Părinții își doresc cel mai mult în lumea asta să le dea aripi copiilor lor si fac tot ce pot ei pentru asta. Tu, dragul   meu, asemeni tuturor copiilor din lumea asta, pur si simplu le ai si , fără să te străduiești, in cel mai simplu si firesc mod cu putinta mi-ai  dezmorțit si mie aripile , pe care de multe ori am si uitat că le mai am .

Multumesc, puiul meu , mulțumesc !

192823_246799268674523_7252616_o

10295945_728535523834226_4152451925827203631_o

1272499_632748830079563_1082840555_o